Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
III. Etnografie – etnotoponimie
466 VALERIU NITU 2 cale, pentru cä . .cercetätorul toponimiei trebuie sä se bazeze nu numai pe cunoa$terea istoriei, geografiei si a graiului localitä^ii, ci §i pe materialul dialectal din Atlasul linguistic román, pe textele si glosarele dialectale ?i culegerile de folclor“.3 4 Cum insä limba romána se bazeazä pe substratui traco-dac, in conexiune cu stratui limbii latiné asimilate, este necesar sä observäm in ce mäsurä unele toponime pästreazä (transmit) elemente lexicale din limba traco-dacilor, prea pufin cunoscutä. Limba traco-dacilor nu a putut sä disparä instantaneu, integral, färä ürme, datoritä urmätoarelor cauze: 1. Elementul demografic autohton nu a fost exterminat total §i s-а perpetuat (asa cum atestä vestigiile arheologice) ca populare care s-а integrat in procesul romanizärii (intensificat dupä primul räzboi dintre Decebal si Traian, in anii 101-102); 2 Atestarea multor toponime provenite de la traco-daci precum §i descoperirea unor habitaturi dace (dava, = ora§, cetate, de unde derivä Deva actualä) concretizeazä faptul cä s-au transmis elemente lexicale proprii limbii traco-dacilor; 3. Sub aspectui structurii fonologice, nu erau diferenfiate §i contrastante limbile traco-dacilor (de tip „satem“) fatä de limba latinä (de tip „kentum“), astfei incit limba romanilor colonizatori a fost repede $i substantial asimilatä, dar potrivit particularitätilor lingvistice ale populatiei autohtone traco-dace, de la care este posibil sä se fi transmis particularitäti fonetice proprii, precum : ä, i, c, g, h, ty(t’), gy(d’), ts(t), s(s), z(j) etc. Desigur, dacä cercetarea interdisciplinarä a etnotoponimelor románé va tine seama $i de aceste ,,cauze primäre“, atunci investigabile §tiintifice vor fi mai objective si cu rezultate inedite, in perspective ample, complexe si cuprinzätoare. Toponimele de provenientä рге-romanä (atestate etimolopic din limba traco-dacilor. a scitilor, vechilor greci coloni§ti etc.) fie cä au fost transmise, fie cä „s-au tradus“ de populafia autohtonä localä care, odatä cu perpetuarea propriei sale existente materiale si spirituale, nu putea sä se rupä total sau definitiv de locurile unde s-а format ca entitate demograficä. S-а remarcat cä „numirile topice sínt о dovadä peremptorie cä cei ce le-au dat, au locuit prin acele regiuni. Cind forma lor e dezvotatä in consonantä cu legile fonologice ale limbii respective, §tim cä cei ce vorbesc acea limbä au locuit in tot cursul timpului prin acele pärfi : astfei, dacoromänii au locuit pe lingä Cri$uri pe vremea cind s urmat de i din Crisius se prefäcea in s (C, §) iar aromänii nu locuiau desigur prea departe de Salonic, pe cind a, l, §i on din lat. Salona se prefäceau in ä, r $i un in arom. Särunä. Dacä particularitätile unei limbi se reflectä in toponime, cercetarea lor sistematicä-aprofundatä nu se poate realiza unilateral, numai sub un anumit aspect. Modalitätile 'de cunoa?tere a toponimelor (independent unul de altul, in corelatie cu particularitäfile lingvistice $i ale spatiului et-3. Hie Dan, Lexicul dialectal in toponimia romdneascä, in Limba romána, 1986, nr. 3, p. 214. 4. Sextil Pu$cariu, Limba romänä, I, Privire generáld, Bucure$ti, 1940, p.323.
