Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
III. Etnografie – etnotoponimie
460 VIRGIL MEDÁN 2 cu maghiarii in satele cu populate mixtä este о realitate secularä. Cäsätoriile mixte intre romäni si unguroaice, ca §i intre unguri si románcé sínt, de asemenea, realitä^i bine cunoscute de cätre toatä lumea. Intr-ajutorarea in muncä, sub diferite forme, este un fapt ce nu mai trebuie demonstrat. Demn de subliniat este, insä, un aspect esential, anume cä in majoritatea localitätilor cu populate mixtä tineretul petrecea Impreunä la nunti, la feluritele särbätori calendaristice de peste an si la jocul duminical. ln acest context, dominante erau: voiosia, veselia, glumele si, adesea, cea mai fireascä ambiantä propice infiripärii sentimentelor erotice. Se in^elge cä, in atari imprejuräri, romänii si ungurii isi cunosteau si isi cintau reciproc cintecele. Desi, era si un imens avantaj de a cunoaste atit repertoriul de cintece unguresti, populatia de toate virstele fiind bilingvä. Caracterul pitoresc particular al limbajului impestrifat cu numeroase expresii din ambele limbi cunoscut tocmai pentru ciudäfeniile pe care le presupune din totdeauna. Natura unor conversatii bilingve purtate, adesea, chiar intre membrii aceleiasi familii, cind sotii intre ei, si chiar fragii intre ei, amestecä nu numai cuvinte ci propozi^ii intregi romäne$ti §i ungure$ti, cäutind totdeauna formulärile cele mai plastice, se oferä unor cercetäri lingvistice de real folos, pe noi interesindu-ne, in cadrul acestei succinte expuneri, bazele reale ale unui limbaj existent in colectivitätile rurale care au putut genera cintece bilingve. Cum se va vedea, nu apeläm la texte románesti in care au pätruns „maghiarisme“ si nici la texte unguresti in care sä fi pätruns „romänisme“, ci la texte intregi de cintece cu melodii, de largä sau mai restrinsä circulatie, in care abundä versuri intregi in limba romänä si in limba maghiarä. Se intelege cä atari cintece predispuneau auditorii la ris si voie bunä prin caracterul lor voit glumet. Pentru exemplificare vom nota, in continuare, douä cintece inregistrate la Ni res — un sat cu populate mixtä de la confluenta Somesului Mare cu Somesul Mic —, sat in care romänii $i maghiarii au träit timp de secole in fräfeascä armonie, unde cäsätoriile mixte au fost, de-а hangul timpului, atit de numeroase incit cu greu s-ar mai putea spune despre vreo familie cä este „tistas romäneascä ori tistas ungureascä“.7 Primul exemplu pe care il oferim, este un cintec de joc de mare vechime, melódia avind certe functii ritualice pe cursul de jos al Somesului, fiind bine cunoscutä in partea locului ca melodie din repertoriul nuptial, chiar cintecul miresei ca in cunoscutä variantä „Rozmärin in coliul mesei”, interpretatä de Nicolae Sabäu8. Melódia isi pästreazä nu numai conturul cunoscut indeob§te in toatä partea de nord a Transilvaniei <lar si structurile asimetrice ale ritmului specific unor jocuri larg räs-7. Insusi cuvintul acesta, in aparen^ä un maghiarism: tiszta = curat, ascunde sensuri semantice inrädäcinate in substratui culturii populare comune pe spatii geografice locuite de strämo$ii romänilor, ai slavilor $i ai maghiarilor: cista a dat Precista, dar $i Tisa.
