Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
III. Etnografie – etnotoponimie
454 FLOAREA PETRUTIU & ridicat la rangul de opera de artä. Ceea ce caracterizeazä procesul de transformare a portului popular este imbinarea noutätii cu elemente de permanentä. Incá din prima jumätate a acestui secol, dupä primul räzboi mondial, un port nou, in plinä evolutie, cu caracter diferenfiat, inovator ?i adesea improvizat, dezvoltat pe baza morfologica a celui vechi, cu elemente de bogatä ornamentatie, incepe sä se contureze. Produsele marii industrii — bumbacul, mätasea — au fäcut concurentä productiei casnice, intrecind rentabilitatea producerii lor. Rolul femeii §i timpul de lucru in gospodärie se reduce. Femeia toarce, coase, dar §i cumpärä. Se recurge §i la munca calificatá a me$terilor. In ornamenticä motivele florale impresioneazä prin liniile libere §i spafiul multidimensional spre care se avintä imaginatia. Cäma§a, catrinta au devenit un cimp larg de desfä§urare a broderiei. Se remarcä tendinta de stilizare a motivelor florale. S'mtul estetic al populatiei din aceastä zonä adoptä in toate imprejurärile numai imbinarea geometrismului cu motivele naturale stilizate. Puterea traditiei ac^ioneazä ca factor pozitív, elementele noi fiind integrate prin adaptare la specificul local. Pästrarea unor elemente traditionale de croi, culoare, ornamenticä, pina in zilele noastre este rézül tatul fortéi creatoare a mesterilor locali. Costumui popular din Cimpia Transilvaniei surprinde prin discrete, culoare, prospetime. Contrastul impresionant intre albul cämäsii, ornamentul ín motive cu negru punctate in culori vii, cusute cu bumbäcel si „märgelute“, pieptarele cu ciucuri purtate de feciori, catrintele tesute sau brodate cu motive orizontale sau verticale, sint numai citeva elementa caracteristice ale portului popular de särbätoare din aceastä zonä. In crearea acestui costum national bogát ornamentat a contribuit §i procesul de individualizare, care a actionat in sensul unei dirze concurente intre féméi pentru cäutarea si insu^irea celor mai vechi si variate modele. Prin intermediul unor materiale noi, al culorii, al podoabelor, costumui national din secolul nostru s-а inaltat ín proprii säi ochi, pentru a se distinge in ochii altora. Dorinta marcantä a táranului din aceastä zonä, ca de altfel din toatä tara, de a se impodobi 5i, prin aceasta, de a se distinge, genereazä un comportament specific. De aici decurge dorinta comunitätii de a limita pe cel ce s-а distins, räspindind modele involuntar sau con§tient. Men^inerea cämäsii — atit la femei, cit §i la bärbafi, in costumui national festiv — are о mare putere de rezistentä datoritä multiplelor posibilitäti de adaptare functionalä, economicä, socialä, esteticä, iar ín anumite perioade a avut rol in afirmarea constiintei nationale. Lucratä in fiecare gospodärie, pästrind croiul vechi, dar evoluind ca tehnicä si material, ea a oferit un cimp larg in amplasarea motivelor ornamentale, gradarea dupä virstä, afirmarea gustului individual ?i colectiv. Strävechi tradi^ii au dictat sistemul de ornamentare al cä-
