Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
7 STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO 383 Vorbind despre cauzele ridicárii §i decäderii succesive a imperiilor, Stolnicul aminte§te adesea de „voia lui Dumnezeu“47, dar cautä §i о explicate mai putfn dogmaticä : discordia dinire oameni, luptele interne, nedreptätile fácute de cei puternici ; in cazul Imperiului Roman se adaugä atacurile barbarilor48. Tot Dumnezeu rámine „cauza cauzelor“, dar el nu actioneazá ca un despot, ci „pren fire“49, conform unor anumite reguli ale devenirii. Practic, el se confundä cu legitatea proceselor din univers, cu о ratiune superioara a tuturor transformärilor. Este un punct de vedere prezent in epoea50. C. Cantacuzino prive^te cu admiratie si respect spre marile civilizatii ale lumii vechi, cea greacá ?i cea románé, iar soarta prezenté a grecilor ii stirneste compasiune, in formarea lumii romane. Intelege dar rolul civiliza^iei grecesti incercind sä defineascä notiunile de „barbar“ si „civilizat“, dä о rezolvare in sens larg umanist : civilizatia nu are caracter etnic, oricine poate adera la tabla ei de valori in egalä mäsurä51. Aceastä idee de sorginte dar umanistä va fi intilnitä §i la Cantemir52. Ea va deveni о permanentä a gindirii iluministe. Istoriei romane i se acordä о atentie sporitä. Stolnicul admirä puterea impärätiei romanilor väzind in statul roman nu doar un cuceritor, ci si promotorul unei civilizatii superioare, apärätorul culturii si dreptatii. Distrugerile sävir§ite de romani sint doar excepfii, ei se manifests mai mult ca §i constructori5*. Este läudatä intelepciunea unor imparati ; figura cea mai conturatä rámine, fireste, Traian, cuceritorul Daciei54. Existä insä §i unele accente critice la adresa imperiilor hräpärete, dornice de a domina pe alfii (p. 12). Descifräm aici pozitia cärturarului dintr-o tarä micä, vésnie amenintata de marile puteri vecine. Simpatia lui C. Cantacuzino se indreaptä cätre republica aristocratä romanä, dar are cuvinte de laudä §i pentru principatui Antoninilor, régim al compromisului impäratului cu aristocratia (p. 18, 25— —26). ln schimb, limbajul devine surprinzätor de violent cind se referä la „samoderjetii impárati, au mai bine tirani, cum le zic“ (p. 19) ; nici un epitet nu-i prea aspru pentru ei. Printre rinduri räzbate tonui marelui boier, promotor al unei guvernäri oligarhice si putin dispus sä accepte intärirea puterii monarhice55. 47. Cronicari munteni, p. 54. 48. Ibidem, p. 58, 64—65. 49. Ibidem, p. 57. 50. P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir, viata opera, (Bucure$ti), 1958, p. 178— —179. 51. Cronicari munteni, p. 39—42. 52. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 185—187 53. Cronicari munteni, p 14—16, 19, 25. 54. Ibidem, p. 13, 25, 26. 55. V. Cändea, Stolnicul intre contemporani, Bucure$ti, 1971, p. 119.
