Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

25

ACTI VITATEA EDITURII „MIRON NEAGU"

351

jeze, ín 1939 un ímprumut de 1.375.000 de lei, iar, ín 1942, un altul de 1.500.000 de lei de la Creditül Me$te§ugáresc din Bucurestí. Solicitase §i un ajutor oficial, dar i s-а acordat doar о sumä derizorie de

2000 de leiuti. Dupä 1940, editura trecea prin momente grele. „De О vreme incoace — noteazä George Popa, in 1942116 117 — nu s-au mai produs aparifii noi. Motivul trebuie cäutat in imprejurärile prin care trecem“. Cu toate acestea. editura i$i fäurise un plan ambitiös pentru anii räzboiului, care prevedea tipärirea opflrelor clasicilor romäni, dar §i a unor scriitori contemporani precum Sadoveanu §i Blaga, a unor ciasici rusi si francezi, precum si a unui almanah, in mai multe volume, cuprinzind personalitati ale culturii si stiintei románesti118. Proiectul a fost conceput, se pare, dupä plecarea, in toamna anului 1939, a poetului Emil Giürgiuca. Ш ii scria, incä din varä, lui Ion Chinezu cä ii este „peste putintä“ sä mai räminä la Sighi§oara. „M-au omorit evanghelistii, vreau sä, spun cä nu-i mai pot suporta“ — märturiseste el119 — cerind ve$ti despre numirea lui intr-un post la Cluj, si continuä: „Dan Bottá tine sä lucrez la Enciclopedie, dupä ce imi va aranja deta?area in capitalä. De aceea, comunicä-mi, cít mai curind, sä nu rämin pe dinafarä din nou“. Pinä la urmä tot cu ajutorul lui Ion Chinezu pleacä din Sighi$oara. Din päcate, plecarea poetului Giurgiuca, din cauza multor intrigi tesute de unii intelectuali ai orasului, a insemnat si momentul de declin in tipärirea cärtilor. Nu s-а mai urmärit un plan riguros, n-a mai avut eine sä selecteze manuscrisele si n-a mai avut eine sä le caute. De aceea unele din cärtile proiectate sä aparä au fost mereu aminate, iar pinä la urmä ui täte cu totul. Plecarea lui Emil Giurgiuca, sufletul acestei edituri, insemna de fapt sfirsitul ei. Bineinteles, nu pot fi excluse räzboiul. Diktatul, criza, cu tot evantaiul lor de probleme, се-au determinat, in ultima instanfä, incetarea activitätii. Dar, desi a functionat doar ci^iva ani editura „Miron Neagu“ din Sighi$oara inträ in istoria tiparului romänesc. Inträ definitiv prin lucrärile tipärite, atunci о promisiune, acum о certitudine; inträ prin caracterul de profesionalitate, prin caracterul organizat, §tiintific; inträ prin tehnca tipograficä irepro§abilä, ce-a insemnat un model in epoeä; si nu in ultima instantä, inträ prin umanismul deosebit al editorului. Intr-un Carnet, publicat in Abecedar120, Emil Giurgiuca lansa indemnul: „Ar trebui ziditä о cetate literarä!“. Dacä p’imele pietre de

116. Memoriu eit.; George Popa, art. ей.

117. Idem.

118. Melinte Serban, art. cit., lntr-o convorbire cu subsemnatul, Miron Neagu mi-a relatat pe larg acest plan.

119. Scris. cit. Cu ajutorul acordat de Ion Chinezu, va fi deta?at ln vara anului 1939 la Cluj, la Liceul de aplicatie al Universitätii, postul de la Sighisoara pästrindu-i-se pinä ln anul 1940, clnd, in urna Diktatului de la Viena, pleacä definitiv la Bucuresti..

120. Nr. 9—10, din 1933, p'. 7.