Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
270 EMIL DOMUTA 2 Imprejuräri proprii Maramuresului — men^inerea Sighetului sub jurisdiccia confesáónalá a episcopiei greco-catolice ruténé de Muncaci creeazá mari impedimente in activitatea acestor douä instituti, periclitindu-le caracterul national si insäsi viabilitatea. Este motivul pentru care lupta pentru eliberarea Sighetului de sub patronajul bisericesc strain angajeazü ín actiune intreaga elitä conducätoare romäneascä din Maróműre? ?i pe ?efii bisericii greco-catolice románé, episcopii Gherlei si mitropolitii Blajului. Dominatia bisericeascä ruteaná asupra Maramuresului, instaurata la*17332, a creat aici conditi! specifice, care au impietat grav asupra miscárii de emancipare na^ionalä timp de mal bine de 120 de ani3. Reactia romänilor fatä de inglobarea intr-o ierarhie bisericeascä sträinä, s-а manifestat incä de la instaurarea acesteia, sub forma action ilor pentru recistigarea autonomiei episcopale sau organizarea unui vicariat propriu romänesc, constienti de insemnätatea institutionalizärii bisericii pe baze nationale. In acest sens, incä din 1735 este semnalatä ac^iunea protopopului loan Stoica, care in cadrul unui sobor preotesc convocat la Sighet urmäre?te alegerea unui episcop román, care sä fie trimis pentru consacrare in Moldova4 *, färä a reusi insä. Dupä demersuri sustinute, romänii reusesc sä obtinä la 24 august 1776, áinstituirea prin decret imperial a unui vicariat romänesc al Maramuresulup, iar la 1790 reprezentantii preotimii románé din dieceza Muncaciului, intruniti la Dersida, redacteazä un memoriu cätre impäratul Leopold al II-lea, prin care cereau infiintarea unei episcopii greco-catolice cu resedinta la Baia Mare, pentru romänii din Maramure?, Sätmar, Chioar, Solnoc ?i Crasna- Este solicitat in acest scop sprijinul episcopului Ignatie Darabant de la Oradea, dar actiunea esueazä6-Lupta pentru desprinderea de episcopia Muncaciului va continua ?i in perioada urmätoare, insä paralei s-а militat ?i pentru objective limitate, dar semnificative pentru tendinta de emancipare. Astfel, la 1816 si 1835, reprezentánsa comitatului Maramure? solicitä numirea unui 2. Despre instaurarea jurisdictiei ecleziastice rutene asupra Maramuresului, vezi Augustin Bunea, Ierarhia románHor din Ardeal si Ungarin, Blaj, 1904, p. 201—210; Nicolae Iorga, Istoria bisericii románesti si a viefi: religioase a romänilor, Välenii de Munte, 1908, I, p. 223—227; Alexandra Cziple, Documente privitoare la episcopia din Maróműre s, ín Analele Academiei Románc, Memoriile Secfiunii Istorice, seria II, tom. XXXVIII, 1915—1916, p. 249—276; Zenobie Paclisanu, Din istoria bisericeascä a Maramuresului, in Cultura crestinä an III, Blaj, 1913, p. 229—233, 261—267, 295—300; Tit Bud, Disertafie despre episcopii si vicarii románi din Maramures, Gherla, 1891, p. 20—30; Alexandra Filipa?cu, op. cit., p. 160—165. 3. Alexandru Filipa$cu, op. cit., p. 163—165. 4. Alexandru Cziple, op. cit., Doc. 114, p. 5. Tit Bud, op. cit., p. 31. 6. Alexandru Filipa^cu, op. cit., p. 163.
