Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

PRUSIA 51 REVOLUTIA ROMANA DE LA 1848

265

27

Dupä cc nici una dintre puteri n-a acordat un sprijin eficient revolutiei románé, acum cabinetele europene au acceptat inábu$irea ei prin dubia interventie armata ruso-turcá. Anglia era interesatä in pästrarea statti-quo-ului in sud-estul §i centrul Europei, pentru а stävili expansiunea Imperiului darist114.Franda nu §i-a päräsit nici ea politica ambigua §i de neinterventie.115 Interesele Germaniei ne concentrau in chestiunea unitätii, iar atitudinea Prusiei la Dunärei de J03 era in concordanda cu pozitia puterilor occidentale. Singurä mci nu dispunea de forta necesarä pentru a se confrunta cu Rusia daristä. Austria e-a chiar avizatä la sprijinul acesteia, de care va avea nevoie pentru a supravietui11”. Turcia incä!ji, nefiind susdinutä de statele occidentale nu se putea opune darului Nicolae I117. Nepregätite incä sä se angajeze intr-un conflict pentru rezolvarea chestiunii orientale, eie au acceptat, in fond, motivatr.a cuprinsä in nóta din 9/21 iulia 1848 a Cabinetului de la Petersburg, si astfei interventia $i ocupatia militarä taristo-otomanä pen+ru restabilirea „ordinii“ in Principatele Romane. Se confirma acum, previziunea realista a lui Ion Ghica, agentul Guvernului provizoriu la Constantinopol : „cind afacerea va deveni serioasä ?i cind Rusia va vorbi tare, vom fi abandonati “.!18

Demersurile intreprinse in continuare de revoludionarii romäni pe lingä cabinetele europene, memoriile adresate acestora vor rämine, deocamdatä, färä rezultat. In acest context a reapärut. pe scena relatiilor romäno-geimane Richthofen. La 4 octombrie 1848, loan Maiorescu, agentul Guvernul provizoriu la Frankfurt ii seria lui A. G. Golescu cä a propus numirea baronului ca „ambasador la Constantinopol, ori cel putin plenipotentiar in Prinoipate “, si-1 chema „ca sä ne intelegem impreunä“, precizind : „omul apära causa noasträ cu energie“.110

Autoritädile centrale germane au luat intr-adevär in considerare numirea lui Richthofen, apreciat de ministrul Schmerling ca „familiarizat pe deplin“ cu imprejurärile din Principate ca ?i consul general al Imperiului german in Moldova §i Valahia. Cabinetul de la Berlin, unde in septembrie 1848 ministrii liberali au fost indepärtadi din gu-114. Vczi Б. Marinescu, Roumanian-British Political Relation 18iS—1877, Buc., 1983, p. 13—43; V. Roman, Moldau und Walachei im Spannungsjeld der Grossmächte (1774—1878). Inaugural-Dissertation Dr. phil, Bremen, 1986, p. 128—129.

115. J. Droz, Histoire diplomatique de 1448 ci 1919, Trois 6d., Dalloz, Paris, 1972, p 343.

116. Vczi si A. Debidour, Histoire diplomatique de i’Europe, II, Paris, 1891, p. 18 — 19.

117. An. Iordache, Ap. Stan, op. cit., p. 22.

118. Anul 1848 ..., I, p. 601—610.

119. Ibidem, t. V, Bucureijti, 1904, p. 13