Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

] 9 PRUSIA SI REVOLU'Í IA ROMANA DE LA 1848 257 la Dunärea de Jos, §i, de asemenea, sä-i comunice confidential guver­­nu.ui valah situafia existentä in Moldova.'9 Informat de cätre starostele Prusiei de la Hu§i cä la 6 iulie 1848 avangarda trupelor tariste a si trecut Prutul, la 8 iulie consului general Richthofen adresa о notä lui Talaat Efendi, in care, dupä ce afirma cä „nimic nu justifies aceastä mäsurä”, Moldova bucurindu-se „de о liniste perfects”, ?i cä in calitatea pe care о avea nu poate privi cu indiferentä cél mai mic prejudiciu adus „suveranitätii“ Imperiului O toman, il ruga pe comisarul turc sä-1 informeze confidential daca inter­­venfia a fost cerutá sau incuviintatä de Poarta otomanä.80 Richthofen era convins cä, profitind de „zdruncinarea interna a Germaniei“, cer­­curile conducätoare de la Petersburg erau hotärite sä-si realizeze in­­tentiile de a puné stäpinire pe Principate, aceste „täri fertile, adevärate grinare ale Europei.“ Insäsri, istoria Tärilor Dunärene de la 1713 in­­coace si conduita Rusiei in acestea, de la Pacea de la Adrianopol, indicä limpede, dupä opinia diplomatului, „cä luarea ín posesiune a Princi- Datelo- si stäpinirea gurilor fluviului german, cheia cätre Levant, este aspiratia neascunsä a a$a nenumitei puteri protectoare”81. Din 1834 ea dommä exclusiv Moldova si in maré parte Valahia. Austria n-a ac'io­­na+ insä pentru apärarea intreselor germane oenclitate, ci si-au redus trupele de la granifä, iar agenfii ei consulari de la Bucuresti si Ia§i erau lipsiti de instructiuni si, pe deasupra, cu totul incapabili, — a­­firmä diplomatul prusian- In ceea ce-1 priveste, a atentionat asupra rericolelor atit Ministerul de Externe, cit si Legatia Prusiei de la Cons­­tantinopol, dar aceasta i-a comunicat la 13 iunie 1848, cä misiunea ei nu poate consta decit din a lämuri guvernul Portii despre raporturile din Principate §i a actiona ca, pe cit posibil, sä fie evitate nedreptätile, о pätrundere mai adincä in raporturile existente intre Poartä si Princi­­patele Dunärene nefiindu-i permisä82. Totusi, Richthofen i-a arätat cum se poate obtine о anumitä influents „in aceste chestiuni care ating indea­­proape interesele germane, färä a avea vreun rezultat. Guvemul Moldo­­vei se afla acum cu tótul in miini ruse §i „toate interesele publice si private ale germanilor” erau cälcate in picioare. „Este vrednic de plins a vedea ce mari sume ale comertului Uniunii Vamale, indeosebi din Renania si regatul Saxonia, si fabricile orasului Berlin, pierd acum aici”, atenfiona consului general- Cu fiecare postä ii soseau de acolo „noi stri­gate de disperare”. Comerciantii locali nu puteau insä obtine sumele da­­torate de boieri, deoarece guvernul i-a exilat, i-a inchis sau i-a jefuit, incit nu mai aveau nici-un mijloc material la dispozitie. 79. Richthofen cätre ministrul de externe Schleinitz, Iasi, 6 iulie 1848 (raport). Ibidem, c. 929—930. 80. Ibidem, c. 967. 81. Ibidem, c. '<$57. 82. Ibidem, c. 960. 17 17 — Marisia — XV—ХХП

Next

/
Oldalképek
Tartalom