Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
•252 GRIGORE PLOESTEANU 14 rä §i о conjunctura favorabilä ceea ce presupunea depä§irea haosului din Germania si Ungaria, pentru ca acestea sä poatä dispune de forta de ac^iune in exterior, propriile interese urmind sä le indice sä acfioneze pentru crearea unor astfei de raporturi in Principate, care sä le asigure legäturile comerciale. Pinä atunci trebuia pästratä linistea, pe care el о asigura, pentru a evita orice pretext de intervente a puterii protectoare, care l-а §i trimis pe generálul Duhamel ín .Principate cu scopul menjinerii statu-quo-ului cu orice prej:. Rusia ar fi dórit sä evite о ciocmre cu Austria, cäreia i s-ar fi putut alätura romänii. Richthofen, impärtä§ea íntru totul opiniile lui Bibescu, domnitor pe care de altfel íl apreca „mai drept si mai intelept“ dar §i mai abil decit cel al Moldovei. ln consens cu acestea, consului general al Prusiei considera cä guvemul de la Berlin trebuie sä influenfeze, dupä putere, cercurile conducätoare de la Viena sä sporeascä efectivul trupelor austriece in Bucovina, care ar tine poate Rusia taristä in sah, pinä la crearea conjuncturii favorabile la care s-а referit Gh. Bibescu.B0 Deocamdatä, insä, la 1 iunie 1848 ambasadorul Rusiei ii inmina ministrului de externe Arnim, dlin insärcinarea guvernului farist, о notä confidentialä, in care consului general al Prusiei de la Iasi era acuzat de imixtiune in afacerile interne ale Principatelor. Cabinetui de la Petersburg reclama, cä Richthofen a luat cu sine si a inaintat la Constantinopol, in cursul cälätoriei efectuate in aprilie in capitala otomanä, un protest impotriva regimului Sturdza, semnat de citeva mii de boieri. Arnim, care aprecia felul cum Richthofen reprezenta interesele germane, a respins acuzafia in modul cel mai hotärit. Dar, aducindu-i la cunostintä acestuia demersui intreprins de diplomatul rus, ministrul de externe al Prusiei se referea in rescniptul din 3 iunie 1848 la atitudinea rezervatä pe care se impunea sä о adopte fatä de Tärile Romäne, precizindu-i considerentele care о motiveau: „pozitia noasträ in Principatele Dunärene, in situatia de acum a Austriei, cäreia dintre toate tärile germane ii apartine misiunea de a apära si promova acolo interesele germane cu cea mai mare putere, trebuie sä fie in prezent una de pur observator. In afarä de aceasta, in imprejurärile grele in care atit problema Schleswig-Holstein eit §i cea polonezä ne opun Rusiei, trebuie sä evitäm cu grijä tot ceea ce ar putea da ocazie la plingeri intemeißte.“ 51 Atitudinea rezervatä a cabinetului de la Berlin era determinatä, asadar, in primul rind de necesitatea evitärid unui nou motiv de contradictu cu Rusia taristä, care — dupä cum stim —, fusese extrem de iritatä de planurile lui Arnim si ale unei párti a liberalilor germani de restaurare a unui regat polonez, dependent de Prusia, Nicolae I cerindu-i regelui Friedrich Wilhelm al IV-lea sä ia mäsuri energice pentru 60 61 60. Ibidem, c. 868. 61. Ibidem, c. 870.
