Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)

II. Istorie

230 STEFAN DÄNILÄ 4 In viltoarea anilor revolutiei de la 1848, pentru eliberare nationale­­§i socialä, pentru dreptate, poporul nostru a avut la timpul potrivit oa­­meni care si-au afirmat tot atasamentul fatä de dreptele aspirari ale intregului popor. Este cunoscut faptul cä din acest colt de tarä s-au ri­­dicat oameni de seamä care prin activitatea lor deosebitä, s-au pus in slujba marelui ideal al revolutionarilor de la 1848. In aceastä ordine, se cuvine sä amintim la loc de cinste pe Andrei Muresanu, fiu al melea­­gurilor bistritene, näscut ín óraiul BistrRa, in anul 1816 ?i decedat in 1863- Prin activitatea sa revolutionarä inspiratá din adinca cunoa§tere a stänii sociale a vremii. a infläcärat masele largi ale poporului spre in­­fäptuirea idealurilor de unitate, de dreptate si progres social, autorul mar­­sului revolutiei de la 1848 — un Räsunet — idealuri propuse si larg dez­­bätute in grandioasa adunare de la 3 15 mai de la Blaj, aläturi de multi altii: Avram Iancu, Nicolae Bälcescu G- Barifiu, Constantin Ro­­manu Vivu (ultimul näscut ín comuna Teaca, satui Pinticu) cärora noi cei de azi, pentru infäptuirile lor de atunci, le aducem un prinos de re­­cunostintä. In aceastä perioadä, de adinci främintäri sociale, se remarcä о strin­­sä legäturä si activitate revolutionär comuna a luptätorilor transilvä­­neni si cei din Tara Romäneascä- Acest fapt este elocvent remarcat in lucrarea Lupta romänilor pentru unitette nationals 1834—1849, din care citäm: „Incadrarea transi lvänenilor in mi^carea national» comuná din deceniile al 4-lea $i al 5-lea ale secolului al XlX-lea, a fost väzutä sub douä aspecte: unul exprimat prin ac^iunea lor peste munti, unde au dat sau au primit directive innoitoare de la Fabian Bob, Florian Aaron, Da­­maschin Bojincä, Eftim|ie Murgu, la loan Maiorescu, A.T. Laurian, I. Axente Sever, Constantin Romanu (Vivu), Gavril Munteanu etc-, ce­­lälalt aspect se identifies — si pe buna dreptate — mai ales cu atractia pe care a cxercitat-o personalitatea polivalentá a lui Baritiu asupra for­­telor si talentelor din toate trei pariié, ín jurul foilor romanesti de la oá in privinfa vechimii culorilor drapelului románesc — ca simbol — cit ?i a surselor bibliografice indicate, cercetätorii — pe baza materialului consultat pinä la aceastä data — par sä nu fie de comun acord. Pentru orientare citäm din Tribuna susmentionatá: „Observatiile de mai sus n-au izvorit din vreo por­­nire iconoclastá, ele nici nu altereazä cu nimic stima noasträ pentru autorul articolului §i pentru bunele sale intentii. Impärtäsim cu D-sa entuziasmul ?i respectui pentru culorile nationale. Credem cä datoria istoricului este de a stabili adevärul in orice fel de problemä, procedind in acest scop cu pru­­denta cerutá de rigorile metodelor criticii istorice. Nu contestäm cä cele trei culori — rosul, galbenul si albastrul — au fost cunoscute si utilizate pe teritoriul pámintului nostru románesc in timpuri strävechi. Insä despre о imbinare cons-tientá a lor, cu valoare de simbol al unui teritoriu sau al unei comunitáti umane, nu se poate vorbi inaintea se­colului al XlX-lea. Cél pulin in lumina datelor autentice de care, dispunem deocamdatä'“.

Next

/
Oldalképek
Tartalom