Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 15-22. (1985-1992)
II. Istorie
164 IOAN EUGEN MAN 6 si impresionante bastioane. Constructiv, se aseamänä cu fortificatiile din estül Germaniei §i Austriei §i anume fiind deschis pe latura de cätre interiorul incintei. Accesul la prímül nivei (subsol) se face prin zwingerul realizat prin dublarea curtinelor, iar la nivelul superior, care este inait de 5,80 m direct din incinta cetätii. Acest nivel cuprinde de fapt douä rinduri de guri de trägere, primul cu sapte orificii pentru tunuri, al doilea, accesibil de ре о pasarelä, cu 14 orificii pentru arme de minä. Perefii, din cärämidä, au grosime de 140 cm la subsol §i 110 cm la nivelele superioare. De fapt bastionul a fost realizat in douä etape, in 1620 fiind realizat subsolul §i parterul cu primul rind de guri de trägere, ca la citiva ani sä fie suprainältat, realizindu-se pasarela si al doilea rind de guri de trägere. In jurul anului 1629 se executä Bastionul Blänarilor (plan$a nr. LVI), situat pe latura de sud a cetätii, fiind juxtapus turnului pätrat rämas de la vechea fortificatie. Tot de formä poligonalä (pentagonalä neregulatä), dispus pe patru nivele, la fel constituie unul din cele mai masive $i rezistente bastioane. De mici dimensiuni (6,70 x 4,50 m), turnul preexistent a preluat doar sarcina de acces si de legäturä intre nivelele noului bastion. Constructiv, bastionul are zidäria cu grosime de 150—190 cm la subsol, parier si etajul I si de 165 cm la etajul II. Cu ocazia lucrärilor de restaurare a fost descoperit si subsolul, care este preväzut cu trei guri de trägere pentru tunuri mici. Parterul este preväzut cu trei guri de trägere pentru tun §i opt guri de trägere pentru pusca$i, la etajul I un numär de zece guri de trägere, iar la etajul II un numár de unsprezeee guri de tagere, toate pentru puscasi. De fapt, bastionul nu se afla nurnái ín grija blänarilor. Potrivit consemnarii din Cartea de socoteli a breslei läcätnsilor din anul 1657, ín care se mentiona: „Consiliul cinstit dind mina breslei pcirtea de jós a bastiomilui“, rezultä cä blánarii aveau in intretinere si folosintá numai partea superioará a bastionului, restül aflindu-se ín grija läcätusilor, pina la 23 iulie 1658, cínd partea inferioará trece in íntretinerea aurarilor.14 Tót cu ocazia restaurárii, ín anul 1968, la subsolul bastionului a fost descocerita о fintíná cu о adincime de 4,0 m si diametrul de 1,0 m care avea ghizdul si interiorul din cärämidä15. In anul 1623 in timpul primarului Stefan Nagy Szőcs, íncep lucrärile de construire a Bastionului Dogarilor (plansa nr. LVII), situat in coliul de sud-est al cetätii. Executia dureazä pinä cätre anul 1633, 16 fiind 74 74. I. Chiorean, Gr. Ploesteanu, Traian Dúsa, Cetatea Tirgu.Muresului (= Cetatea Tg. Muresului), Tirgu-Mure$, 1968, p. 15; ,,Szöcs uraimékot rendeltük az magok bástyájo'ban edgyik részét, másik részét az ötvösök íilegoriájókig", in SzOL, VI, 1897, p. 216. 15. Alexandra Bogdan, Cetatea din veacul al XVII-lea de la Tirgu Mure?, in Revista muzeelor si monumentelor, seria Monumente istorice si de artä, Bucuresti, nr. P1974, p. 68. Potrivit releveelor austriece in afará de aceastá fíntiná mai existau altele douä in incinta cetätii. 16. ETA, p. 144; Orbán Balázs, op. cit., p. 120—12Í.
