Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
I. Arheologie
54 NICOLAE GUDEA, ANDREI ZRÍNYI 4 8. Durata stationarii in Dacia pare sä fi fost lungä. Dacä socotim cä atestarea din anul 116 e.n. a fost ultima din provincia Pannonia Superior, putem admite cä la ínceputul domniei lui Hadrianus unitatea a fost adusä ín Dacia Superior, poate chiar odatä cu reorganizarea provinciiilor daeice. Priijma atestare sigurä rämine insä cea din anul 144 e.n. О inscripte gäsitä la Roma (CIL, VI, 31 91,), datind de la ínceputul secolului III e.n., mentoneazá о ala Gallorum din care a fost recrutat un soldat pentru gärzile pretoriene32. Se crede cä aceastä ala Gallorum este una $i aceea?á cu ala Gallorum din diploma din anul 144 e.n. din Dacia Superior, pentru cä dedicantul este „natione dacus“33 §i cä nu poate fi vorba de ala Gallorum din Moesia inferior a$a cum credea J. Jung34. Avem deci douä limite cronologice sigune, dar acest fapt nu inseamnä cä aceslea sínt datele limitä. Cum unitatea nu a mai apärut menfionatä in alte provinciái, nu existä nioi un motiv sä se creadä cä ea nu a sta^pnat in Dacia Superioarä pinä la sfir§itul existen^ei provinciei. Este foarte mteresantä incercarea de a stabili raportul eronologlc intre $tampilele pe tigie $i cärämizi ?i dipiomele militare. Dacä W. Wagner avea dreptate fuziunea celor douä unitäfi s-а fäcut intre 144-157 e.n. atunci dupä aceastä datä unitatea ar fi trebuit sä marcheze altfel pe materialul tegular. Am putea deci presupune cä, teoretic, toate $tampilele de tipul ala I. Bosporanorum dateazä dinainte de aceastä fuziuno. In realitate insä astfei de ?tampile au apärut in construcpile si impreunä cu material arheologic care pot fi datate intre ínceputul secolulud II .ji ínceputul secolului III e.n. Deci in ciuda fuziunii, tipul stampilelor nu s-а modificat, chiar dacä numele unitati s-а schimbat. Deci posibilitatea datärii ?tampilelor dispare. Oricum, faptul cä in inscriptü, stampile tegulare ?i in dipiomele militare formularea numelui este diferitä, rämine incä о problemä nerezolVatä ?i nu ar fi exclus sä reprezinte un lucra mal complicat decit se poate bänui astäzi. 9. Locul de stationäre nu se cunoa§te cu precizie. Presupusul castra de la Criste.'pti intranetté cele mai multe condici pentru a fi fost locul de stationäre al acested unitäfi35. La Crdste$ti, in a?ezarea civilä — s-au gäsit aproape toate ttampilele tegulare ounoscute36, о inseriptie37, $i о diploma militarä38. 32. CIL, VI, 3191: Aur(elius) Antonius curator eq(uitum) sin(gularium) d(omini) n(ostri) nat(ione) dlacus ellectus ex ala Gallor(um) vix(it) ann(orum) X^CXX menses V, dies XXV, mili(tavit) ann(is) XXX 33 Wagner Dislokation, p. 36 cf. CIL, XVI, 90 y*. J. Jung, op. cit., p. 109 35. N. Gudea — A. Zrínyi, op. cif., p. 226-227 36. Ibidem., p. 224; Szilágyi Tég'lD, 52 care include $i ttompilele mai demult descoperite, cf. AEM, 6, 1882, p. 141, nr. 15; 11, 1887, p. 239. nr. 2 37. G. Téglás, in Klio, 11, 1911, p. 503=1. Paulovics, Dacia keleti határvonala._ Kolozsvár, 1944, p. 96=1. I. Russu, ín ActaMN, 1, 1964, p. 184: Marti Augusti/Q. Cae. ci/lius Cae/cilianus/praef(ectus) a/lae posuit. S-ar putea ca sfir?itul inscripfiei sä nu fi fost pos(uit) ci Bos(poranorum) 3S. CiL, XVI. 107
