Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
IV. Note – patrimoniu
3 UN MANUSCRIS MUZICAL, NECUNOSCUT 4g5 eeau adesea manualele cu ei dupá terminarea studiilor). Contra acestei ipoteze pledeazá faptul cä о legäturä in pergament era deja un fenomen destul de rar §i costisitor $i, in al doilea rind, eclectismul lucrärilor conpnute. A doua ipotezä — mai probabilä — este cä acest coligat a fost achizi^ionat la Viena de cätre oontele Teleki Sámuel — bibliofil avizat — $í adus in tara cu volumele ре саге le-а donat, infiintind biblioteca ce-á роагtä numele. Análiza confinutului muzical Toate cele 13 piese (12—(—12 a) sint piese vocale, mote te scrise pe text religiös ín limba latinä. Textul este ínsá notat incomplet $i uneori indescifrabil, fie din cauzä cä in epocä era frecventä practica de a nota doar ineipitul „versus“-ului, cácá restül cuvintelor erau cunoscute de interpreti, fie datoritá faptului cä autorul manuscrisului a intentionat sä realizeze о antologie, un eompendiu strict muzical, iar in acest caz textul devine pur informatív. Oricare dántre aceste alternative ar fi valabilá, textul nu ne este de maré ajutor, cáci confruntind temele ce au о evidentá filiatie din „cantus planus*' gregorián nu am gásit citat in clar decit un singur profil melodic in toate cele 13 piese. (Nr. 4 — „Aeterne Deus“ — comparatia s-а fáeut cu Missale romanum, Venetiis, 1514 p. 111). Chedle folosite ín notare sint cele tipice: cheile de do pe linia I-a, a Ш-а $i a IV-a plus cheia de bas. Apar insä frecvent $i a?a numitele „chiavette“: cheia de do pe linia a Il^a, cheia de bariton $i chiar cheia sol pe linia a HI-а. Armura utilizeazá frecvent si bemol la cheie. Scriitura variazá pe parcurs de la 3 la 5 vocá, cu formule timbrale diferite. Interesant sub acest aspect sínt piesele 8, 9, 10 ce folosesc formula originalá S, A, T, Bi $i B2 fatá de combinata tipicá S, A, Ti, T2, §i Bas. De altfel, aceste piese sint evident inrudite íntre ele atit ín ce private materialul tematic, tehnica polifonicä, eit ?i ca structurä formalä. Scriitura, evident vocalä, tmde, in unele piese, sä acceadä cätre turnuri $i profile, ce anun(ä deja scriitura instrumental. Sub acest raport foarte interesantä se dovede$te piesa nr. 6 din manuscris. Expozrpa dublä comportä о temä ce intoneazä о pedaiä ritmizatä deasupra unei terne secunde agitate, putemie dáminuaitá pinä la nivel de semi-fusa. Dupä douä mäsuri apare dubia imitate canonicä la evinta inferioarä. Stretto-ul este mult folosit la intervale variabile ca maliimé §i timp. Apar interventi dialogate íntre voci prin motive scurte bine conturate. Impresia globalä este depäjirea ín fapt a modalului §i tendinja cätre tonal. Este in mod evident о piesa instirumentalä la nivelul tendin^elor novatoare ale epocii. Poate mai interesantä este piesa nr. 9 care, dupä ce debuteazä cu о expozéié strictä in stilul vocal renascentist päräse^te rapid acest cadru evoluind puternic cätre un stil instrumental. Folosirea frecventä a strettoului, apari(ia secvenfelor pe spapi largi (in module de 5 timpi) tendinja tonalä foarte puternicä, fac aceastä piesä sä depä$eascä limitele renasrcentiste. Dar mai ales aparifia unor aspecte care (in de psihologáa muzicalä a scriiturii este cu totul remarcabilä. Altemarea pasajelor polifonice
