Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
III. Etnografie
414 VALÉR POP 4 de ia poalele unde pasc oile primävara ?i toamna pe ogoare, miri$ti, mäläi$ti, fine^e particulare $i pä$uni colective folosite numai pentru vitele mari. Al doilea etaj este format din poienile mai mici de pe culmile mai domoale, iar al treilea etaj este format de pä?unile alpine11. Pä^unile cele mai bűne, päscute de minzäri (oile cu lapte) sint cele din marginea superioarä a pädurilor de brad .acoperite cu spécii variate de plante ierboase, bräzdate de numeroase plraie cu apä permanentä, märginite de perdele dese de vegetable arborescentä care protejeazä oile in caz de furtunä, in care ciobanii gäsesc cu u^urin^ä lemne de construcpe s,i de foc necesare la stinä12. Pä$umle de pe vMurile mun(ilor, ,cu о vegetable mai säraeä, sint päscute indeosebi de oile sterpe, capre, cai $i vite sterpe. Pentru redresarea pä$unilor se foloseste ?i sistemul de pä^unat rotativ, mutindu-se stinile in fiecare an, revenind uneori abia dupä zece ani pe vechea pä.fune. In prezent se practicä, pe lingä päsunatul rotativ, tirlirea, ingrä?,area cu ingräjäminte naturale $i ingrä?area artificialä cu substante chimice azotoase. In cadrul pästoritului pendulator s-а practicat, la scarä redusä, atunci cind fura jele erau nemdestulätoare pentru mtreaga perioadä de iamä iji pästoritul cu dublä pendulare, denumit de unii istorici pästorit transhumant sau transhumantä. Toamna tirziu, cind se imputina iarba de pe hotar, cei care aveau furaje pupne, se asociau §i plecau cu oile in satele din Cimpia Transilvaniei: Logig, Lechin fa, Moci, Apahida13, unde gäseau terenuri färä zäpadä, acoperite de ierburi uscate §i tufi$uri ce constituiau о cantitate minima de furaje, folositä pentru о perioadä din iarnä, dupä care se intorceau acasä in satele de ba$tinä. Majoritatea oilor rämineau insä in sat in gospodäridle cetätenilor ori in vecinätate la colibi. Dacä oierii mure.seni §i bistriteni foloseau intr-o foarte micä mäsurä transhumanta, Munpi Cälimani ofereau in schimb, päsuni pentru várat oierilor din Tara Birsei. Acest fapt este consemnat de Sabin O- preanu care ne relateazä cä „In Carpali Orientali nordici: Munjii Cälimani, Bistritei, Bucovinei, Rodnei §i chiar in Archita, fäceau §i sporadic mai fac ?i astäzi värarea tutuienii, din Poiana Sibiului, Säli$te ?i alte sate märginene, precum ^i säcelenii si birsanii din säeuirpe“14. In sprijinul acestei afirmatii stau denumirile toponimice din Munpi Cälimani: Piriül Birsanului, Poiana Birsanului. In legäturä cu aceastä spdnoasä $i controversatä problemä a pästoritului transhumant dórim sä exprimäm citeva idei färä sä avem pretenfia de а о elucida in intregime. Preocupäri privind prezentarea fenomenului transhumanfei au avut diversi cercetätori, istorici, etnografi, lingvi$ti, 11 Laurian Somesan, Op. cit., p. 284—288 12 Laurian Soméban, Vtafa umanä in regiunea Munfilor Cälimani, Cluj, 1936 13 Andrei Veress, Pästoritul ardelenilor in Moldova ?i Tara Romäneascä, Bucu. resti, 1927, p. 3 14 Sabin Opreanu, Transhumanfa in Carpafii Orientali, Lucrärile Inst. Geogr. al Univ. din Cluj, vol. IV, 1928—1929, p. 230.
