Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1984)
II. Istorie
3 ISTORIA $COLILOR ROMANE$TI DIN TRANSILVANIA 189 filor dán dubia monarhie, in primul rind a romänilor, a sirbo-croafilor, slovacilar, mtemlor $i apod a sa$ilor transii väneni.Ifi Este adevärat cä in primii ani ai dualismului, guvernanfii de la Budapesta, temindu-se de о eventualä revolufie a romänilor ?i a celorlalte popoare asuprite, au dus о politica moderatä in problema nafionalä. Astfel, legea „Pentru egala indreptäfire a nationalitäfilor din Transilvania“ (1868) prevedea printre altele: „Ministerul Instructiunii Publice e dator a ingriji ca institufiile de inväfämint ale statului, cetäfenii fiecärei nafionalitäfi din farä care viefuiesc impreunä in mase mai mari, sä se poatä cultiva in Iámba lor matemä pinä la punctui unde incepe cultura academicä.“17 Din päcate insä aceste prevederi ale légii amintite n-au fost aplicate niciodatä ?i au servit organelar de stat ca paravan ?i material de propaganda pentru sträinätate. In anui 1914 cind membrid Comiitetului executiv al P.N.R. din Transii vania au invocat unele prevederi ale légii nafionalitäfilor in sprijinul revendicärilor populafiei románé:?ti din Transilvania, insu$i prim-ministrul Ungariei, contele Tisza István a räspuns cu cinism cä aceastä lege a fost „о manifestare idealistä a oamenilor politici de atuncd“ (1868 n.n.) $i cä respectarea ei „ar fi о nebunie, ori un act de sinucidere din partea statului maghiar $i din partea nafiunii ungare.“18 Momente de mare tensiune, datorate politicii nafionalist-?ovine, promovatä de guvemul Tisza, le-au constituit $i aparitia legilor Trefort in 1879 'Дрропу1 in 1907, care, dupä eite se $tie, ambele urmäreau maghiarizarea inväfämintului in general §i inväfämintului romänesc in special. A§a dupä cum am arätat mai sus, legea Apponyi urmärea desfiinfarea $colilor confesionale románe$ti, slovace, sirbe?ti etc., §i inlocuirea lor cu §coli de stat cu limba de predare magiarä, eeea ce a fost considerat ,,cel mai outezätor atentat ce s-а adoptat vreodatä de cätre о stäpinire maghiarä in contra viefii $i dezvoltärii nationale a popoarelor nemaghiare.“i9 Referindu-se la sarcinile generafiei sale privind maghiarizarea popoarelor de altä nafionalitate, in anul 1907, contele Bethlen István declara: „Sintem ultimii care putem indeplinii aceastä datorie. Dacä nu vom infäptui aceastä restaurafie vom fi invinsi in lupta necrufätoare ce a inceput rntre romána §i noi“. Mai tirziu, in anul 1912, el a elaborat chiar un plan detailat privind „salvarea Transiivaniei“ de marele pericol ro-1Л. Traian-Valentin Poncca, Lupta romänilor din Transilvania Impotriva legislapiei inväpämintului in primii ani ai dualismului austro-ungar (1867-1876), in Muzcul national, VI, Bucure?ti. 1982, p. 336. 17. Zenovie Pacli?anu, Legea pentru egala indreptäpire a napionolitápilor din Transilvania, In Revista Fundapiilor, VI, 1936. ,s. С. Neagu, D, Marinescu, Op. cit., p. 234-235. Vezi ?i Tisza István, L'uvintare, Sibiu. 1914. **. Gazela Transilvaniei, Nr. 31, din 10/23 II, p. 1, apud Traian-Valentin Poneea, in Marisia, X.LXI1, 1S31-1982, Tg.-Mure?, p. 279 ?i urm.
