Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1983)
III. Zoologie
132 VASILE VI COL 2 Herma care au anvergura de 23—26 mm ?i respectiv 27 mm ?i sínt de aceea?i márime cu exemplarele din Franca pe care le am in colec^ie. Douá exemplare au culoarea de fond a aripilor albicioasá. Au un zbor destul de rapid, aproape de sol, razant cu firele de iarbä, cu aripile deschise orizontal, ceea ce face sä treacä neobservate ?i astfei sä scape. Eiste de presupus cä specia are о arie mai largä in Transilvania, in directä legäturä cu speciile de Aristolochiacaee, plante-hranä pentru larve. Astfel, Aristolochia clematitis L. ?i A. pallida Wild. (= rotunda), elemente floristice ponto-mediteraneene, sínt localizate in regiuni de cimpie ?i de dealuri din (ara noasträ. A. clematitis L. se intilne?te in Nord, in stafiunile Rodna, Näsäud (N-E Transilvaniei), Oradea ?i Carei. In fara noasträ limita nordicä a arealului acestei spécii se intinde pinä la о linie ce uneste aproximativ urmätoarele localitäfi: Defileul Vadului, Muntii Bihorului — Cri?ana; Cätina-Särmas si Herina — Transilvania; Ia?i — Moldova. Zerynthia polyxena polyxena Den. et Schiff, element ponto-mediteranean, poate fi consideratä о specie a cärei areal se lärge?te spre nord avind ca centru de räspindire regiunile mediteraneene unde specia a supravie(uit in perioada glaciatiilor cuaternare. LA REPARTITION GÉOGRAPHIQUE DE ZERYNTHIA POLYXENA DEN. ET SCHIFF DANS LA EOUMANIE (Résumé) L’auteur décrit la répartition et les races géographiques (sous-espéces) d’Europe pour Zerynthia polyxena Den. et Schiff. On mentionnent les localites de nőtre pays et de la Transsylvanie, ou l’esp§ce est connue et collecté par nombreux chercheurs et collecteurs. L’auteur énumére deux nouvelle stationes de Transsylvanie oú l’espéce a été collecté: Herina, district Bistrifa-Näsäud (leg. E. Halabori, coll. Vicol V.) et Zau de Cimpie, district Mure.? (leg. et coli. Vicol V.). Herina représente la limite nordique de l’aréal en Transsylvanie. Toutefois l’areal de cette espéce ponto-mediteranéenne est plus large en relation avec des plantes-hőtes: Aristolochia clematitis et A. pallida Wild. (= rotunda). BIBLIOGRAFIE 1. HIGGINS, LIONEL G./RILEY, NORMAN, D. — Guide des papillons d’Europe. 2. NICULESCU, EUGEN V. — Fauna Republicii Populare Románé. Insecta, vol. XI, fase. 5, Lepidoptera, fám. Papilionidae. 3. POPESCU-GORJ, AURELIAN — Catalogue de la collection de lepidopteres „Prof. A. Ostrogovich“ du Muzeum d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa“, Bueuresti, 1964 4. SPULER, ARNOLD — Die Schmetterlinge Europas