Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)

III. Etnografie

VALÉR POP 2 412 te purini, 2—3 familii intr-un sat care erese oi pentru valorificarea produ­­selor acestora pe pia fa. Cei care au cite 100—200 de oi de regula sint cio­­bani de meseriie. Ei i$i valorificä produsele in pie^ele ora$elor TopH^a. Reghin, Bistri^a, Tirgu-Mure§ sau in alte ora$e mai indepärtate3. Ca atare fenomenul pastoral trebuie analizat in functie de aceste aspecte locale. Despre importanda pästoritului in ansamblul ocupational local ne relateazä geograful Laurian Soméban care a cercetat aspecte ale pästori­tului in aceastä zonä. El afirmä cä: „Astäzi agricultura este exercitatä pe о scarä destul de intinsä, totu$i pästoritul este considerat drept cea mai onorabilä ocupafiune. Acest lucru se poate vedea din näzuinpi gospoda­­rilor de a avea cit mai multe vite §i oi, pentru cä bogä^ia lor se considerä dupä numärul capetelor de animale pe care le au. Ciobänia in fata säte­­nilor este privitä ca cea mai onorabilä ocupatiune“.4 Luind in consideratie condifiile geografice ?i modul de furajare a animalelor pe tot parcursul anului, consideram cä in zona Mun^ilor Cä­­limani s-а folosit un singur tip de pästorit, ?i anume cel sedentär cu doiiä variante: sedentär local ?i pendular, denurmt ?i local-zonal. Calendarul pastoral cuprinde douä etape distincte: väratuü ln sat (pe islaz, pä$une sau miris te) ori pe päsunile alpine ?i ieriiatul in vatra satului (in gospodärie), sau in veoinätatea sa imediatä la „odäi“, ,,colibi“5. Pentru iernarea animalelor conditia esentialä a fost din totdeauna recol­­tarea, prepararea $i depozitarea furajelor ceea ce a determinat aparitia freeventä a unui nivel secundar de locuire, cu caracter sezonier, in zona de finafe, constind din colibi, odäi, (arcuri $i chiar adäposturi pentru ani­male, räspindite in jurul Cälimanilor, in toate satele cu о economie agrar­­pastoralä. In functie de modul de furajare a animalelor pe tot parcursul anju­­lui calendaristic intilnim mai multe forme de er entere a animalelor: cre^terea liberä, cre?terea in turmä vara ?i separat iama, cre$terea in tuj-mä permanentä $i crejterea ip stabulatie permanentä pe bazä de furaje. О fonná arhaicä este aceea de ere^tere liberä a animalelor. Ea apare in comuna primitivä ?i se dezvoltä in perioada de inflorire a ohjtilor tra­­difionale in conditiile practicärii asolamentului bienal sau trienal cind dupä 2—3 ani de folosintä ogorul neingrä?at, nemaiprodudnd decit in sa­­mulacrä (samulasträ) din boabele cäzute la recoltare era läsat sä se odihneascä, fiind folosit ca inima? (pä^une) pentru vitele mari de lapte ori pentru cede tinere: vitei, miéi, iezi, purcei etc., iar pentru culturä era des­­telenit un alt ogor. Terenul era izolat de ogoare si finate prin ingrädire iar animaleie erau läsate liber sä pä$uneze. Seara animalele erau adä­­postite in gospodärie ori inafara ei intr-un staul special amenajat. Un alt mod de cre$tere liberä a animalelor sünt stavele de cai ?i turmele de porci care pä$uneazä pe lingä stinele de oi de pe platóul Cälimanilor. 3 Laurian Soméban, Op. cit., p. 327. * Idem, p. 323, 324 5 Informator Viaic Nichifor, Dumbrava, nr. 330

Next

/
Oldalképek
Tartalom