Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
9 CUNOA$TEREA CULTURII REGHINENE PINA LA 1918 253 s-au desoompletat ?i manifestárile culturale au stagnat. Alexandxu $uteu a fost prejedintele C.N.R. din 1918. Nevoia de a se perfec^iona, de a-§i apára drepturile, a fäcut ea inváfá borii sä se organi zeze in asociatii. Primul document care ne vorbe^te de problema organizärii ínvátátorilor din aceastä zonä, este „Protocoled luat in 12 septembrie 1863 la Inspectiunea districtualä greco-ortodoxä a Tractului Toixiei Superioare, de cätre coorpul invä^ätoresc al $coalelor populare din acest tractu“. Conferin^a a avut loc la $coala din Idicel, fiind de fatá un numár de 15 ín vavatoni. Masuri pentru perfec^ionarea cadrelor didactice se iau in continuare, fie prin conferinpde саге se tin, fie prin editarea unor lucrári de specialitate sau prin cursurile care se t^n vara. La 6 iulie 1882. prin discutarea nouüui Statut, asociatia ínvátátorilor se reorganizeazá purtind denumirea „Reuniunea ínvátátorilor greoo-ortodocfi románi dip districtul al VIII-lea de invätämint al Reghinului“. Despre organizarea ínvátátorilor de la $colile confesionale greco-catolioe, mentiunile de organizare apar múlt mai tírziu, cu toate cä $i ei er au organizati, tinínd conferinte etc. Prima mentiune despre о ineercare de organizare apare in protocolul luat in yedinta senatului §colar al tractului Reghin, tinutá la 8 sept. 1887, La $coala románá greco-catolicá din Reghin .. .28. Un aspect important al vietü ?colilor romäne$ti din Reghin $i 1mprejurimi il reprezintä activitatea Despärtämintului Reghin al Reuniunii invätätordlor din Arh: dieceza greco-catolicä Alba-Iulia $i Fägära?. Revista „Foaia $colasticä“ nr. 17 din 1913, ou ocazia §edintei generale a ínvátátorilor, mformeazä cä Despärtämintul Reghin are 34 de membri fondatori p 25 ordinari, printre care se aminte^te: Grigore Bucur, Romulus Cätärig, Gheorghe Maior, Flonian Pop, loan Suciu, George ßuteu, Traian Vetian etc. ln anul 1914 apare о forrná superioarä de perfectionare a cadrelor didactice sub denumirea de „Cursuri suplimentare pentru invätatorii $colilor primäre“. Mult mai priviiegiate, cu conditii materiale mai bűne au fost $colile cu limbä de predare germanä ?i maghiarä. Referindu-ne la $colile germane, izvoare mai demne de incredere le gäsim la incepuful secolului al] XVII-lea, dupä ce, cea mai mare parte а populatiei a imbraf^al reforma religioasä. In anui 1619 oficialitatea bisericeascä din Reghin elaboreazä „Canoanele sau statutele dupä care rectorii scolilor din capátlul Reghinului vor trebui sá-?i ordoneze viata $i obíceiuriie ou supu$ái lor“29. Acest regulament cuprinde trei párti: 1) Privitorla $coalá. 2) Fatá de bisericá. 3) Fatá de capitlu, decan $i preot. Dupa ce se ocupá de colaborarea dintre ínvátator-preot §i de pregátirea profesionaiá a dascálului, sint enumerate indatoririle invatátorului fatá de educarea instruirea tinerei generatii. 2*. Arhiva bisericií ortodoxé din Reghin-Registrul de protocoale volumu! IT, 1006 1919. w. Arbivele ütatului Sibiu. Oulap К 6-8. 70 Liber Capitularis Almi Capituli Kegnensw.
