Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
11 AUGUSTE DE GERANDO DESPRE TABLITELE CERATE 241 „Nu trebuie sä uitäm cä sintern aici in mima Daciei, о tarä barbarä prin excelentä. Nu vä mai amin ti ti de Ovidiu?: Ergo erat in fatis Scytarum quoque visere nostris!. Bietul poet auzea aici vorbindu-se о greceascä foarte impurä, о limbä Getico barbara facta sono. Noq ?tim cä inscriptiile se gäsesc pe monumente, cä latina folositä in Dacia era cam barbarä. Regret cä n-am copiat citeva /cuvinte/, fiindcä imi amintesc a fi citit la Gr äd iste sau altundeva, unde se gäsesc ín parte gresel ile semnalate de d. de Wailüy. In mai multe din aceste inscriptM se puteau vedea intorsäturi care nu erau deloc latiné, expresii care par explicabile, chiar mai mult, se citeau cuvinte cu tótul női $1 care niciodatá n-au fost in uz la Roma. Astfel nu nurnai inscriptiile mentioneazá un collegium aurariorum,, un collegium negotiatorum $i un collegium fabrorum, ceea ce nu-i nimie surprinzätor, dar ele mai semnaleazä $i collegium hecatenorum 51 dendrophororum. Cine sint barbarä, adevärat cä elenizati putin, care au näscocit aceste cuvinte?“ „Acest lucru se explicä prin data cuceririi Daciei $i prin indepärtarea acestei provincii. Dacia era situatä la extremitatea imperiului; societatea romanä nu s-а plantat acolo. Traian a adus acolo eoloni$ti sco$i din Spania ?i Macedonia, care au stabilit о gamizoanä. Ace§tia impreunä cu cortegiul obi$nuit de administratori au fost intregul element roman pe care l-а introdus. Nu trebuie deci sä cerem monumentelor din Dacia limba lui Cicero, care a inceput deja sä se aitereze §i in Italia si se poate spune, färä a risca deloc, cä procesele verbale ale dietelor din Transilvania sint intoemite azi intr-o limbä múlt mai corectä, decit ar fi fost in secolul al II-lea actele in uz ale minerilor din Alburnum“. „In incheiere eredem cä se poate admite autenticitatea täblitelor latiné. Unele suspiciuni pe care le-а ridicat d. de Wailly dispar daeä ne gindim cä el ra^iona pe baze false. Procesul verbal al descoperirii, pe care se mira de a nu-1 gäsi de lpc, se aflä la Academia din Pesta. In ceea ce prive?te obiectiuniile privitoare ia scrisul $i textul täblitelor, oare singure subzistä, se pare cä azi eie n-.au destulä putere de a infirma opinia adoptatä de d. Massmann $i de academicienii unguri“. „Regretäm de a nu putea exprima aceeasi pärere privind tablifele grece§ti. Acestea par a avea caractere de falsitate atit de evidente, cä Academia din Pesta1'1 n-a ezitat a-$i formula net reflecfia sa. Ceea ce frapeazä chiar de la inceput este aspectui acestor täblife, dupä cum a remarcat cu drept cuvint d. Latronne in acela^i immár citat din Journal de Savants, este о contradáctie izbitoare intre starea täblitelor 5i scrisul, pe care il védem imprimat pe ele. Prin toate caracterele lor exterioare ele seamänä täblitelor latiné trebuiau in consecintä sä fie datate din aceeasi epoeä; Sn timp ce literele, abreviatiunile etc. departe de a apartine greced cursi-M. Jumalul Accdeviiei Maghiare, nov. 1842 aug. 1345. Merisi* — 1«
