Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
3 AUGUSTE DE GERANDO DESPRE TÄBLITELE CERATE 233 in minele de aur, cu intensa de a le gäsi la reintoarcere. Dupä terminarea räzboiului ?i al'ungarea maroomanilor, romanii au mal stäpinit in Dacia peste un veac, pina in anui 211, cind impäratul Aurelian fi-а retras de aicá iegitmile. Proprietarii obiectelor fi ale täbli^elor cerate, ascunse in adineurile mind or de iingä Ro§ia Montaná őri nu s-au mai Éltors, ori minele s-au surpat in aoest íimp. Táblá^ele cerate au rämas deci ascunse aici peste 16 veaeuri, conservindu-se in cele mai bűne condici. Istoricii care au studiat tabulate cerate3 au recunoscut din primul moment importanda lor juridicä, social-economicä fi lingvisticá, aceste document« infcrmandu-ne ?i despre scrierea cursivä latiné in care erau scri- S2. Scrierea cursivä latiné era cu tótul necunoscutä pina a tunc i cäci inscriptiiile de pe paetröle funerare fi de pe monumentele de alté natúré erau scrise cu majuscule gravate in piaträ. Din studiul täblitelor cerate ei au mai consta tat cä in Dacia exista un drept roman vulgar, о emianatie a civilizatiei autoh’ onilor fi a coloniftilor, dmtre care о parte au fost adufi din Dalmatia, dia tribui piruftilior illirl, vestiti lucratori de mine. Romanii, peregrinii fi dacii indigeni au dus о viapl comunä ín turma céreia procesul de romanizare s-а fécut rapid fi pe nesimtite, Dacia deventod cea mai pe deplin romanizatá provincie résáriteaná. Táblásaié cerate pun in ‘luminä de asernenea, stäräe sociale ale nat-ionalátátii daco-roxnane, care tocmai atunci era in stadiul reunirii infr-o singui’á unitate omogenä.4 Dupä ce aceasté taré a pierdut contactui cu Roma fi dupä ce nymai о rnicü parte a loouitoriíor din Dacia a päräsit teritoriul Smpreuné ou legimtile románé, normeie acestui drept civil roman au fost singurele care au regiemen tat raporturiie juridice ale autohtonilor rémafi aicá. ín 3. Timotei Cipariu /18C5T887/, Ex Tabulis ceratis ineditis novissime in Transii vini a erutis, tn Annales Gymnasii gr. catholici maioris Blasiensis pro anno scholastico MDGCCLV, edidit T. Cipariu, eccl. metrcpoiitanae gr. c. Blasiensis Canonicus. Gymnasii director. Idem, Subscriptiones Tabulae ceratae prius editae si Ad Tabulas ceratas, in anuarul din 1858; Disertafiune despre tablele cerate, in „Protocolul Adunárii a V_a a Asociafiunii Transilvane pentm literctura romána fi cultura poporului román, fienulá la Abrudu in anul. 1865 sub presidin'. Reverendiss. Vice presiedente alu Asociafiunii Timotei Cipariu. Sibiu, 1886, p. 91-115; G. Popa Lisseanu, Tablele cerate descoperite in Transilvania, in Romanica Bucure$ti, 1928; Ion Baxtariu, Tripticile din Transilvania, Aiud, 1930; C.. §t. Tomulesou, Le droit romain dans les triptyches de Transylvanie, in Revue Internationale des Droits de l’Antiquité, Bruxelles, 1971, p. 691-697; I. I. Russu, Tablipele cerate dacice, in v. I. din Inscripfiile Daciei románé Bucurefti 1975/p. 165.258/ un studiu exhaustiv cu bogatá docun-ientape. J. F. Neigebaur, Dazien aus den TJeoerresten des classischen Altertums, Brasov, 1851; Finály H. L.,Az erdélyi bányákból került viaszostáblák és az ősrómai folyóírás, ín Erdélyi Múzeum, 1861, p. 75-83. Dr. Detlefsen, Über zwei neuentdeckten römische Urkunden auf Wachstafeln, 1857; Massmann J. F., Libellus aurarius sive, tabulae ceratae et antiquissimae et unicae romanae, Leipzig, 1841. Natalis de Wailly et Letronne, Libellus aurarius, sive tabulae ceratae nuper repertae, in Journal des Savants, Paris, 1841; 4. I. Baltariu, Op. cit. p. 123.
