Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
226 IOAN РОГ’ 12 acestor rnásuri se inscrie $i aceea privind desfiintarea regimenitelor de granitá románesti. Aeestea puteau in viitor imita exemplul regimentelor de granitá secuie?ti, саге trecuserá din prímül moment de partea revolu^iei maghiare. Teama oerciurilor conducátoare habsburgice de asemenea uimári posibile era amplificata $i mai múlt de imii reprezen tanti ai nobálimii maghiare $i ai patriciatului sásesc. Reprezentáld acélóráéi cercuri reactio nare, care in 1762 au fäcut tot ce le-а stat in putinfä pentru a impiedica mfiin^area regimentelpr de granitá románesti, se sträduiau acum din räsputeri sä convingä Curtea de la Viena de necesitatea desfiint-ärii lor. Astfel, patrioianul sas I. Bedeus avertiza pe generálul Wolgemuth cä romänii ar putea sä se räscoale ca pe timpul lui Horea, pentru a realiza acum imperiul dacic prin unirea tuturor romänilor44. Sub influenfa acestor cercuri, generálul Wolgemuth, care la inceput fusese de aoord cu mempnerea $i chiar lárgirea gránátéi militare románesti, se pronunta acum pentru desfiintarea ei. „Dacä ?i romänii — raporta éli la Viena —, care sínt cei mai numerosi ?i cei mai putemici, ar incepe cu pretentii, acest fapt ar produce urmári grave. In pártile sudice existá deja reprezentanti ai ideilor ultraromäne“45. In caz cá forurile superioare n-ar íimpártani opinia sa, el propune in orice caz desfiintarea regimentului II romänesc de grani|á, invocind drept motiv faptul cá aceastá unitate ar fi „prea izolatä“. Wolgemuth preconiza ca о parte din gránicerid násáudeni sä fie ijncadrati in regimentül I de granitá de la Orlat, iar ceilalti sá fie soo$i din cadrele armatei, districtul urmind a fi treout sub administratie civilá. In acela§i timp, el propunea ca tinutul regimentului I romänesc de granitá sá fie impártit ín douá unitáti, fdind intárit cu grániceri násáudeni ?i cu hiusari secui46. Ministrui de inteme, ultra reaction árul Alexander von Bach, §eful regimului absolutist care s-а instaurat dupá revolute, í$i ínsu^ise propunerea lui Wolgemuth de a desflinta arnbele regimente románesti de granitá, de teama „ideii daco-romanice care ar proliiéra“47. íntr-o astfel de situatie, mentinerea gránitéi militare románe^ti era considerata de reprezentantiá oercurilor politice reactionare, ca primejdioasá pentru interesele imperiului. „Nu ar fi de cuviintá, ba nici corespunzátor politicii fatá de a lása arme ín míinile romänilor“48, scria unul din apologetii regimului din acél timp. Astfel, incá la 4 septembrie 1850, Consiliul de ministri de la Viena hotári desfiintarea gránitéi militare din Transilvania, dupá care a urmat rescriptul imperial din 22 ianuarie 1851, prin care se anunta acest fapt. 44 G. Baritiu, Istoria Regimentului alu II Románescu Gránitiaru Transilvanu, Bra?ov, 1874, p. 62. 45 Ibidem. 46 Carol Göllner, Regimenbele grdnicerefti din Transilvania, 1764—1851, 1975. p. 173. 47 Ibidem, p. 174. 46 Biblioteca Aeademiei Republicii Socialist? Románia, mss. in limba romána, nr. 1003, f. 39.
