Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 13-14. (1983-1984)
II. Istorie
5 ISTORIA $COLILOR ROMANE?TI DIN TRANSILVANIA 189 til or dán dubia monarhie, ín prímül rínd a romänilor, a sirbo-croa^ilor, slovacilar, rutenilor $i apoi a sa$ilor transiiväneni.16 Este adevärat cä in primii ani ai dualismului, guvernanpi de la Budapesta, temindu-se de о eventualä revolupe a romämlor $i a cel or lalle popoare asuprite, au dus о politicä moderatä in problema nationals. Astfel, legea „Pentru egala indreptä^ire a na^ionalitäfilor din Transilvania“ (1868) prevedea primtre altele: „Ministerul Instrucfiunii Publice e dator a ingriji ca institu^iile de invätämint ale statului, cetä(enii fiecärei пароли alitäti din (arä care vie(uiesc impreunä in mase mai mari, sä se poatä cultiva in Iámba lor matemä pinä la punctui unde incepe cultura academics. “,7 Din päcate insä aceste prevederi ale légii amintite n-au fost aplicate niciodatä $i au servit organelor de stat ca paravan $i material de propaganda pentru sträinätate. In anui 1914 cind membrü Comitetului executiv al P.N.R. din Transilvania au invocat unele prevederi ale légii naponalitäplor ín sprijinul revendicärilor populapei romäne$ti din Transilvania, insusi prim-ministrul Ungariei, conteie Tisza István a räspuns cu cinism cä aceastá lege a fost „o manifestare idealistä a oamenilor politici de at unci“ (1868 n.n.) §i cä respectarea ei „ar fi о nebunie, ori un act de sinucidere din partea statului maghiar 5i din partea nafiunii ungare.“18 Momente de mare tensiune, datorate politicii naponalist-sovine, promovatá de guvemul Tisza, le-au constituit §i aparitia legilor Trefort ,in 1879 p 'A.pponyi in 1907, care, dupä cite se $tie, ambele urmäreau maghiarizarea mväfämmtului in general §i invätämintului romänesc in special. A?a dupä cum am arätat mai sus, legea Apponyi urmärea desfiintarea $colilor confesionale román esti, slovace, sirbe?ti etc., §i inlocuirea lor cu $coli de stat cu limba de predare magiarä, ceea ce a fost considerat ,,cel mai cutezätor atentat ce s-а adoptat vreodatä de cätre о stäpinire maghiarä in contra viefii p dezvoltärii nationale a popoarelor nemaghiare.“19 Referindu-se la sarcinile generáliéi sale privind maghiarizarea popoarelor de altä naponalitate, in anul 1907, conteie Bethlen István declara: „Sintem ultimii care putem indepliná aceastá datorie. Dacä nu vom infáptui aceastá restaurare vom fi invinsi ín lupta necru(átoare ce a inceput intre román! §i női“. Mai tírziu, ín anul 1912, el a elaborat chiar un plan detailat privind „salvarea Transiivaniei“ de marele periool ro-Traian-Valentin Poncea, Lupta romänilor din Transilvania Impotriva legislapiei invä(ämintului ín primii ani ai dualismului austro-ungar (1867-1376), in Muzeul national, VI, Bucure$ti. 1982, p. 336. 17 Zenovie Pácli?anu, Legea pentru egala indreptafire a nationalitátUor din Transilvania, in Revista Fundafiilor, VI, 1936. le. C. Neagu, D, Marinescu, Op. cit., p. 234-235. Vezi si Tisza István, L-'uvíntare, Sibiu, 1914. Gazeta Transilvaniei, Nr. 31, din 10/23 II, p. 1, apud Traian-Valentin Pon(■«■a, in Marisia, XJ'Xlí, 1981-1982, Tg. Mure?, p. 279 ?i urm.
