Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
76 BÓNIS JOHANNA 8 ajuta cu forte unite pe cei loviti de vreun necaz.57 Se prevedeau ajutoare sub forma unor ímprumuturi din caseria breslei membrilor ajun?i la strimtoare, iar in eazul cind un membru al breslei „a cázut in nenorocire prin foc“, íntreaga breaslá „are datoria de а-l ajuta cu forte unite“.58 Breasla se ingríj ea de membrii sái si' ín caz de boalä sau de bátrinete. Pentru aceste cazuri se dispune un ajutor de „douá banite de griu, gratis“, pe fiecare luná, din bunurile comune ale breslei.59 60 * * Grija breslei urma sä se manifeste, fafä de membrii säi, ?i ín eazul inmormintárilor00. Statutul nu omitea nici clipele de destindere, statuate de fiecare breaslá — petrecerile comune ale membrilor sái. Ocazii pentru petreceri comune se iveau de' mai multe ori pe an. Cea mai importantá era petrecerea organizatä cu ocazia prilejului läsatului sefcului. Se descriu amänunfit imprejurärile organizärii, desfäsurarea, chiar ?i ineniul pentru aceastä ocazie.fil Cheltuielile pentru asemenea mese comune urmau a fi suportate numai din banii adunati din amenzi; acestea se organizau cu ?tirea tuturor membrilor, iar prezenfa la festin era obligatorie pentru toatä lumea. Breasla beneficia de un ospät ?i din partea orasului, cu condi\ia ca sä-?i indeplineascä indatorírile fatä de acesta.02 Mese comune se organizau ?i cu ocazia primirii de noi membrii; in acest caz cheltvielils erau suportate de membrul nou primit.63 Cu ocazia acestor petreceri toti aveau obligafia de a pástra ordinea, de a se comporta cuviincns, era interzisä provocarea scandalurilor sau a certurilor. ln acest seep era, de altfel, limitatä §i canitatea de vin ce se putea consuma.04 Tendinfa breslei de a pástra cu orice pret dreptul de posesiune sau, dacä nu, mácar. de folosire asupra päminturilor orasului de cätre, cetätenii acestuia, de a impiedica cedarea acestora sträinilor, revine de repetate ori in proiectul de Statut. La aceastä politicä se referä ?i documentul anexat statutului si pästrat aläturi de acesta.65 Este de fapt un räspuns al Guberniului la cerer 0« románilor din Tirgu Mure§ de a beneficia si ei din päminturüe ora uiui. Räspunsul este un refuz categoric, arätind cä romänii, care au fost admi§i sä se stabileascä in Tirgu Mure?, fiind doar fii adoptivi ai ora?ului, ei nu pot beneficia din páminturile de arat ?i finefe in egalä másurá cu fii buni, cetäfeni ai ora?ului. Atitudinea este de altfel cunoscutä ?i din „Constitutio Szilágyiana“,66 dovedind о datä mai mult, unul dintre antagonismele interne ale societätii feudale transilvänene, rezultind evident cä, 57 Art. XIX. г* Art. XVIII. 59 Art. XXI. 60 Art. VII. 91 Art. XX. 92 Art. XX. 33 Art. VI. 64 Art. XX. 95 Anexa nr. II. 96 jColosváry S. — Óváry К., op. cit., Tomus I, p. 157.
