Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)

Recenzii

688

VALERIU LÁZÁR

2

bunä dreptate, remarcä autorul, in primele cronici in care sint amintip romänii, anterioare formärii statelor feudale, „nu se poate sesiza un ton de ostilitate fatä de románi. ln aceastá perioadä, statui ungar nu suprimase incä autonomiile locale, iar romänii din Transilvania aveau aceleasi drepturi cu ungurii $i sa§ii“.

Analizind cronologic izvoarele problqmei continuitätii, autorul subliniazä cä sibianul Johannes Tröster a fost primul (1666) care §i-a fundamental continuitatea poporului román pe dovezi etnografice (portul, opincile, obiceiurile de inmormintare, dansul popular), ca elemente de continuitate.

Parcurgerea cu aten(ie a numeroaselor izvoare care vorbesc despre originea §i continuitatea poporului román a fácut ca autorul sä ajungä la „concluzia cä, pinä in secolul al XVIII-lea, to(i sträinii care au vorbit de istoria romänilor erau convinci de faptul cä acentia erau autohtoni §i cei mai vechi locuitori ai (ärii lor; impotriva continuitätii — ca §i mai tirziu, de altfel — s-au pronun(at numai acei invä(a(i care manifestau о atitudine ostilä fa(ä de poporul román sau care nu-i cuno^teau istoria“ §i a subliniat, cu deplin temei: „$tiiind cä sint urma§ii popula(iei daco-romane, cä sint adicä autohtoni pe aceste plaiuri, romänii nu §i-au pus in general problema vechimii lor decit in momentul in care aceasta le-а fost contestatä, atunci cind trebuiau sä räspundä adversarilor continuitätii“. $i in а doua jumätate a secolului al XVIII-lea originea, continuitatea si unita tea romänilor a ínceput a fi contestatä prin diverse teorii tenden(ioase, ne^tiintifice. Reprezentantii „na(iunilor“ privijlegiate din Transilvania nu puteau accepta cursui emancipärii, egalitätii ín drepturi a romänilor transilväneni, cei mai vechi si numerosi locuitori ai provinciei, cu „natiunile“ privilegiate §i, ca atare, s-au opus cererilor legitime ale romänilor transilväneni, incercind sä „dovedeascä“ netemeinicia' cererilor lor, ca unii care „au venit mai tirziu“ in Transilvania.

Analiza atentä fäcutä „argumentelor“ adversarilor continuitätii scoate la ivealä numeroasele contradic(ii care pot fi u$or combätute printr-o gindire logicä, corectä, prin märturiile scrise rämase sau prin gama diversä §i bogatä de vestigii de culturä materialä (arheologice, numismatice, etnografice etc.).

Partea a doua a lucrärii, „Dovezile continuitätii“, cuprinde, sistematizate, principalele „argumente“ ale .adversarilor continuitätii si räspunsul cercetärii ijtiintifice obiective; serioase la aceste „argumente“. !n lumina istoriografiei adversarilor continuitätii (índeosebi a istoriografiei, „roesleriene“ §i neo-roesleriene) argumentele lor, sistematizate de Nicolae Stoicescu, sint :

— Dacii au fost distrusji ca popor in urma räzboaielor cu romänii;

— Dacia nu a putut fi romanizatä intr-un timp atit de scurt (Traian- Aurelian);

— Ca urmare, poporul §i limba romänä s-au format la sudul Dunärii, dovadä:

1) iondul lexical com un din limbile romänä ?i albanezä;