Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
21 CRESTEREA ANIMALELOR IN CARPATII ORIENTALI 519 Carpali lor Orientali. Aria muntilor pe care i§i lineau ace§ti locuitori animalele era foarte íntinsá §i de aceea prelzintá cu atit mai mult interes etnografic in problematica cre^terii animalelor. Sistemul de crestere a animalelor practieat de locuitorii satelor examinate aici a fost cel cu caracter local-zonal. Ei cre§teau vite cornute mari, ovine §i caprine dar numai in perimetrul zonei geografice cäreia ii aparfineau. Scopul cre^terii animalelor era, pe de о parte, satisfacerea propriilor necesitäti de trai, iar, pe de altä parte, pentru vinzare. Prin aceasta se deosebe§te in mod substantial fatä de scopul cre§terii animalelor de cätre agricultorii ce-§i trimit la várat animalele in diverse zone montane ale Carpatilor Orientali; acentia din urmä erese vitele cornute in principal pentru diversele munci agricole, carne, iar unele §i pentru produse lactate §i traefiune; ovinele le tin pentru a obtine produse lactate, linä, carne. §i tirlire a locurilor de1 aräturä, in unele zone, adicä pentru satisfacerea necesitätilor proprii. Remarcäm §i un alt aspect: locuitorii satelor bicäzene nu aveau ca scop producerea de produse-marfä cum era cazul pästorilor transhumanti, deci, de fapt, ei i$i asigurau prin aceastä ocupafie a cre^terii animalelor, la care se adäugau §i veniturile obfinute din practicarea unor ocupatii secundare, menfionate mai sus, posibilitatea unei asezäri trainice, permanente, continue in condifüle social-istorice §i geografice concrete ale respectivei zone. Consideram important sä sublimem faptul cä daeä populatia acestor sate nu practica transhumanta aceasta nu inseamnä cä pe aceste meleaguri ei nu ar fi venit in contact §i cu pästori transhumanti. Pe citiva munti din aceastä parte a Carpatilor Orientali, cum sint Loposorogul, Melic, Toporog, $umulea, veneau cu oi la várat §i oieri transilváneni, cunoscuti in aceste sate sub denumirea de „mocani“ sau sub cea de „birsani“. Interesant este faptul cä bírsanii ce veneau prin aceste locuri aveau turme cu un numár relatív mic de oi, cam intre 400—800 de capete. Faptul cä populatia localä practica sisteimul local-zonal de crestere a animalelor, a$a cum s-а practicat ín imensa majoritate a zonelor Carpatilor Orientali a fäcut posibilá mentinerea multor träsäturi de trai §i culturä de sträveche traditie. Oprindu-ne asupra träsäturilor caracteristice privind väratul animalelor de cätre locuitorii acestor sate, prima care se cuvine a о sublinia este aceea cä cre§terea animalelor ocupa о mare parte din timpul de muncä al localnicilor in toate perioadele anului — de primävara pinä in cealaltä primävarä. О altä träsäturä о constituia faptul cä pentru perioada väratului se organizau asocieri pastorale, deci se elibera о parte din forta de muncä, dar nu se aleätuiau tirle aparte de oi $i de váci, ci se formau tirle complexe. Dupä obiceiul locului populatia acestor sate i§i alcátuia tirle dintr-un cird sau douä de oi si dintr-o ciurdä sau douä de váci cu lapte $i cu sterpe. De regulä, сай nu se fineau la tirlä, ci erau hränifi in gospodäria din sat $i utilizafi foarte mult la transport. Tirla, ca structurá, era aleätuitä din stinä, strungá cu spatari §i comar nie, arcaci format din plase sau lefuri de brad, §i coliba la jocu oilor.
