Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
486 POMPEI BELCIUG 11 delimita de о culturä creatä de alfii pentru popor sub denumirea de cultura poporana29. Aceastä denumire a fost des folositä in scrierile mai vechi §i unii cercetätori о preferä si astázi. Ea se justificä eredem intrucit lasä mai putine posibilitäti de confuzie intre cultura creatä de popor, creatia popularä autenticä $i cultura popularizatä de cätre anumite institutii si foruri mai mult sau mai putin specializate in о atare activitate. Indiferent de imprumuturile pe care inevitabil о culturä nu le poate ocoli, cultura popularä in sensul amintit al termenului apartine in mod definitoriu specificului national, configurafiei spirituale distincte ale unui popor. Mai mult, specificul zonal §i local, cu träsäturi bine conturate, vine sä intäreascä caracterul delimitativ al acestei culturi. Pentru psihologie, conceptui de culturä in general, cel de culturä popularä in particular, este considerat simplificator, intrucit „el dä esenta unui model, dar in realitate nu fiecare personalitate corespunde modelului“. De aici, conceptui de culturä fiind prea abstract ar pärea indepärtat $i chiar inselätor din punct de vedere al psihologicului. Nu acelasi lucru ar fl valabil pentru istoric, antropolog sau sociolog al cáror interes nu e legat de soarta unui individ singular, nesemnificativä pentru supravietuirea unui sistem socio-cultural, pentru evolutia sa30. Färä indoialä cä, asemeni societätii care о produce, cultura aret douä aspecte corelative. Unui obiectiv, care apartine societätii si un altul subiectiv, care apartine psihicului uman, aleätuit atít din datele speciei, ale culturä cit $i ale individualitätii strict particulare. Pentru cercetarea culturii populäre au insemnätate in primul rind investigabile de psihologie socialä, pentru aceasta studiul de teren fiind ceea ce experimentul este pentru psihologia generals. M. Ralea §i T. Herseni subliniau meritul scolii lui Fr. Boas in promovarea investigatiilor de teren menite sä elucideze nu numai aspectele obiective, dar ?i cele subiective ale culturii, pinä la nivelul actiunilor §i reacfiunilor individuale. Este imposibil de negat caracterul psiho-social al manierelor, obiceiurilor, datinilor, moravurilor, ceremoniilor, modelelor, care de multe ori nu pot fi explicate pe calet striet rationalä, datorindu-se in mod hotäritor traditiei. Multe dintre acestea devin atit de naturale pentru о comunitate datä, in pofida caracterului lor cultural, incit nerespectarea lor este privitä ca nenaturalä, adicá neobi$nuitä. Dar este limpede cä aceste deprinderi ?i obi$nuinfe nu sint rezultatul unor mecanisme psihice individuale, ci ale unor mecanisme sociale, in afara cärora niciodatä nu ar fi luat na$tere. De aceea este acceptabil sä admitem cä deosebirile psi'hologice dintre oameni, care apar pe plan colectiv, de la un popor la altjul sau de la о epoeä la alta, se datoresc culturii nu naturii, societäfii nu speciei, de aceea elei se des-29 Vezi T. Herseni, Coordonate die culturii de masä, in Psihologia culturii de masä. Editura stiintificä, Bucure?ti, 1968, p. 41—42. 30 G. W. Allport, Structura si dezvoltarea personalitätü, Editura didacticä ?i pedagogicä, Bucure^ti, 1981, p. 173—174.
