Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
III. Etnografie
11 AUREL FILIMON (1891—1946) 471 tiu pe care i se íntinde fiinta etnicá. Aceastá omogenitate nu este oare argumentul cél mai trainic pentru aderenfa noasträ din timpuri imemoriale la spafiul original transilvan?“31. La itinerarea acestei expozi,tii Aurel Filitmon i§i folose§te cu múlt succes cuno§tintele sale din domeniul arheologiei reusind sä ilustreze continuitatea populatiei románesti ín spatiul carpato-dunärean, prin aláturarea materialelor arheologice la piesele etnografice, conducíndu-i pe vizitatori la ideea permanentei prin continuitatea de motive ornamentale, din preistorie piná in zilele noastre, as a cum puncta si presa vremii: „Speciálist! atit ín domeniul arheologic cit §i etnografic au rámas surprin§i de identitatea de forme $i de motive a obiectelor de azi §i a lucrurilor rámase din epoca preistoricä in regiunea tracicá. In felül acesta au ajuns ei in§i§i la concluzia unei continuitáti culturale indubitabile in regiunea carpato-dunäreanä32. Expozifia este popularizatä de Aurel Filimon in articolul „Ornamente der Rumänischen Volkskunst“ (Ornamente din arta popularä romäneascä), publicat in revista „Volk und Schrift“ (Berlin, 1943). Redactia revistei consemneazä valoarea artisticä a exponatelor arätind cä eie reprezintä expresia continuitätii poporului román. Bombardamehtul din anul 1944 asupra orasului Bucuresti ii afecteazä lui Aurel Filimon locuiinta §i colectiile, perioada urmätoare fiind preocupat de refacerea colectiilor. Dorinta refacerii colectiei distruse räzbate din numeroasele memorii din cursui anului 1945, adresate diferitelor foruri: „avind in vedere cä aceste colectiuni se leagä de Ardealul de Nord ca о manifestare de culturä romäneascä §i instrument de educafie atit $colilor cit $i publicului“33. Din documentele existente nu avem nici о dovadä in ce mäsurä а reu§it Aurel Filimon refacerea colectiei distruse; retragerea la Rapoltu Mare (jud. Hunecloara) si moartea prematurä (martié 1946) il impiedicä sä-§i realizeze planurile minutiös croite. Prin tot ce a realizat intr-o viatä de muncä, Aurel Filimon a dat dovada xmui mare cärturar, unui neobosit cäutätor pe filonul continuitäüi, a fost „steaua ce-a sträludt peste ani“34, о pildä demnä pentru urmaiji. In intreaga activitate etnograficä, poate cel mai mare volum de muncä l-а depus in colectarea de materiale pentru a „dura“ „temelia de existenfä a unui neam §i farä“ ce este „nu numai: prosperitatea economicä dar si temelia pe care о da cultura“35. О sintezä a acestei perseverante munci de colectionare a fäcut-o И. H. Stahl vizitind expozifia etnograficä organizatä de Aurel Filimon 31 Idem. :и I. Hurdubetiu, Constatäri $i sugestii in legäturä cu expozifia noasträ etnograficä in Germania, decupaj de articol — titlul publicafiei neidentificat (Docu■nentele familiei Filimon). 33 Manuscris Aurel Filimon. Memoriu adresat ministrului Economiei Nationale, 24 mai 1945 (Documentele fam. Filimon) 34 Informator Inochentie Tiruta — Rapoltu Mare, jud. Hunedoara, 78 de ani. 35 Manuscris Aurel Filimon, Memoriu adresat Ministerului Economiei Nationale, Bucuresti, 12 aprilie 1945 (Documentele familiei Filimon).
