Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 11-12. (1981-1982)
II. Istorie
3 T. CIPARIU $1 ETNOGENEZA POPORULUI ROMAN 107 in acest concentrat episod al confruntárii ideilor despre originea dacoromaná, continuitatea poporului román — ca un adevär istoric major ?i procesul retrograd al deznationalizärii formate, — asa cum s-а desfäsurat in Transilvania secolelor medievale — un anume fior patetic (sugerat printr-o succesiune de eonstructii sintactice interogative §i atasarea unei comparand care argumenteazä ideea esenfialä: „• - • greutatea de pe umeri, ce ca un munte gravita pe ei“ ...) care ne indreaptä spre о modalitate de plasticizare apropiatä apoteozei alegorice a lui Alecu Russo din Clntarea Romäniei. Intilnirea lui T. Cipariu cu Al. Russo la marea adunare popularä din Blaj, in 3/15 mai 1848,6 fusese un prilej potrivit pentru ca relevarea implinirii de veacuri a poporului román sä i se transmitá in spiritui protestatur al oaspetelui moldovean. Obiectiv si cutezant apare filologul din Blaj prin felul cum coreleazä originea poporului román § i a limbii sale, in raport cu conditiile vietii sociale-politice impuse de feudalii stäpinitori care aveau interes sä-si mentinä puterea §i, prin urmare, nu se jenau sä denigreze, chiar sä denatureze adevärul istoric. A§a se face cä in epocä, atunci cind popoarele se emancipau spre a sfärima edificiul subred al feudalismului, noi continuam sä fim doar semnalati ca popor strämutat, färä drept de apel la valorile civilizatiei si culturii europene7. Ca popor, eram excludi din sfera notiunii de umanitate, destinari extirpärii prin deznationalizare si pu§i in ipostaza de a nu mai avea! nici indräzneala sä invocäm obir§ia noasträ daco-romanä, tocmai pentru cä ei, denigrätorii unui trecut de lupte pentru drepturi, nu considerau plauzibile dovezile istoriei. T. Cipariu are, aici, curajul sä dezväluie tribulajiile cu substrat social-politic ale falsificatorilor de adevär §i, in acest scop, el imbinä argumentele numismaticii si epigrafiei, cu ale lingvisticii comparate. Din ipostaza pledoariei pentru adevärul istoric derivä acea freneticä pasiune a filologului de a descoperi si contura ortografic etimonul latin originär, pinä la sustinerea unor forme aberante, düpä cum concludentä se profileazä prezenta lui, impetuoasä si tenace, in lupta pentru promovarea unei culturi nationale, unitare, din a doua jumätate a secolului al XIX-lea. Pe mäsurä ce istoricii descopereau märturiile trecutului, filologul se sträduia sä argumenteze cu date istorice, corelate cu elemente lingvistice, obirsia romanicä a poporului de la gurile Dunärii, spre а-l vedeä situat printre toate 6 Valeriu Nitu, Timotei Cipariu si Adunarea Nafionalä din 3/15 mai 1848, de la Blaj, ín RevArh, Supliment, Bucuresti* Anul L (1973), Vol. XXXV, p. 67. 7 In referintele critice ale lui T. Cipariu, asemenea predecesorilor säi Gh. $ineai si P. Maior, se aflä urmätorii autori cu lucrärile lor unde se contestä continuitatea elementului romanizat din Dacia post-aurelianä: Franz Joseph Sulzer, Geschichte des transalpinischen Dudens, das ist Walachei, Moldau und Bassarabiens, im Zusammenhänge mit der Geschichte des übrigen Dudens, I—III, Viena, 1781—1782; Johann Christian Engel, Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium et origine Valachorum, Cum epistola C. G. Heyne ad auctorem missa et columnam Traiani illustrante, Viena, 1795; Joseph Karl Eder, Observationes criticae et pragmaticae ad Historiam Transsylvaniae sub Regibus Arpadianae et mixtae propaginis, Sibiu, 1803; Johann Karl Schuller, Argumentorum prolatinitate lingvae Valachicae s[eu] Rumunae epicrisis, Sibiu, 1831.
