Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
9 DOMENIUL DIN LÄZAREA LA 1742 99 Nici sub aspectui ghindaritului ?i al utilizärii girului (semin^ele de fag) padurile nu s-au dovedit a fi prea rentabile. Ele contribuiau astfel prea pudin la ameliorarea viedii iobäge?ti din aceastä parte a ^acii. Existenda unui oarecare numar de päduri säte?ti (comune) sau in folosin^ä comunä cu domeniul dovede?te cä din cauza populärii scäzute a zonei ?i pentru a nu amplifica marele, ?i a?a, numär de sesii rarnase pustii, prin emigrarea iobagilor, fenomenul generalizat deja din comitate, al acaparärii de cätre domenii a pädurilor comune sau libere ?i a pä?unilor, incä nu era cunoscut. Pescuitul unul din privilegiile regaliene era ?i aid un drept domnesc. Ponderea lui se exercita in apa Mure?ului Care traversa in lung domeniul. In zona satuiul Läzarea pescuitul se practica exclusiv in Mure? ?i era monopolul domeniului. Iobagii contraveniendi erau aspru pedepsip. La Diträu de asemenea se pescuia in Mure? in favoarea domnilor de pämint. Amenzile aplicate iobagilor ce contraveneau interdicpei erau de 500 de florini. La Gheorgheni conscripdia mendioneaza existenda unui loc oprit pentru pescuit pe care-1 utilizeazä stapinii feudali pe riul sau piriul Borduda, aflat la hotarul Moldovei, in care nu erese aldi pe?ti decit pästrävi. Opreli?tea peseuitului aid e stabilita intre Monoc ?i hotarul Moldovei iar contraveniendilor li se aplicä pedeapsa silniciei mici (minor potentia). La Joseni cei prin?i la pescuit primeau pedeapsa silniciei (poena potentiae). Despre vinat conscripdia nu aminte?te nimic cea ce inseamnä cä era liber, dar nu practicat cu arme de foc care pe lingä faptul cä erau rare ?i fiind scumpe erau inaccesibile iobagilor, purtatul lo: fiind interzis ?i prin lege. Un indiciu al vinatului slobod dar numai cu tradidionalele capcane este contribudia sau censul jelerilor din cuprinsul domeniului in favoafea stäpinului feudal constínd din piei de jder sau de vulpe. Morile Numärul lor redus este pe aid explicabii. Conscripdia mendioneaza la Diträu existenda unei mori, pe Mure?, care are aläturat un ?opron cu un tease de ulei. Nu se mendioneaza insä dacä e moarä domneascä sau iobägeascä. La täritul ar apare mentionat documentar abia la 1714. Cu referire la plutärit vezi $i: D. Prodan, Toplita la 1785, Cluj, 1947, in publicapile Erdélyi Tudományos Intézet; Kővári László, Székelyhonról (Despre secuime), Cluj, 1842; Orbán Balázs, A Székelyföld leírása (Descrierea secuimii), II, Pest, 1868; Lombossy Az Erdélyi tutajászat ismertetése (Prezentarea plutaritului din Ardeal) ín Hetilap, 1847, Czeglédi János, Tutajozás a Maroson a múlt században (Plutäritul pe Mure; ín secolul trecut), ín Etnographia nr. 2—4, Budapest, 1968, Tarisznyás Márton, A gyergyói tutajozás múltjából (Din trecutul plutaritului din Gheorgheni), ín Vörös Zászló, ianuarie 1964, p. 3. Acela;i, Adalékok a Gyergyói kereskedelem XVII—XIX századi történetéhez (Contribudii la istoricul comer(ului din Gheorghieni ín sec. XVII—-XlX-lea), in Harghita, Miercurea Ciuc, din 13, 20, 27 martié 1974, p. 9. Mai nou: Garda Dezső, A Gyergyáremetei tutajotok, a XlX-században (Pluta;ii din Remetea — Ciuc in sec. XIX) in Acta Har. I, edit, de Comitetul de cultura ;i educape socialistá al judetului Harghita, Miercurea-Ciuc.
