Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
I. Arheologie
5 INSCRIPTIA UNEI GEME MAGICE 67 о ,,forma popularä de pronuntia (sic !) $i seriere a cuvímului NICA“, $i intru adeverirea acestei asertiuni fac trimitere la о lucrare a noasträ20. Cä aclamatia NEIKA (sic !) apare citeodata pentru NIKA (sic !) este adevärat, iar la exemplificärile date mai demult21 pot fi adäugate $i altele, chiar din texte gravate pe geme magice22. Atita doar ca NIKA sau NEIKA are, invariabil, grafia cu К (x , kapa). Dimpotrivä, cuvintul (reconstituit) ce-! propun cei doi autori are grafia cu £ (C), ceea ce, pe litere elinenti, este: Q (sau C) = 2 , deci a (sau ?), adicä sigma. Prin urmare, pe gema de la Porolissum e gravat ei ста [conform reconstituirii autorilor (v)eiaa ], ambele cuvinte fiind total lipsite de sens ín limba greacä (ca, dealtminteri, §i ín latina!). Nici citirea sinistrogradä nu ofera о solutie, ztaa. sau (v)e>.aa, intoarse, dind acne ori aaie(v) — iara$i lipsite de ínteles. Rezultä, implicit, cä pe reversul gemei e seris altceva, mai bine zis: altcumva trebuiesc citite cele patru litere. Privind textui cu pricina (vezi pl. XI b—c) observant cä primele trei litere (E, I, (j sint de dimensiuni egale $i gravate strins una linga cealalta, practic alipite. Urmeazä apói un spatiu despärtitor, iar A a fost exeeutat oarecum „aparte“, la dimensiuni ceva mai mari. Primele trei litere dau vocabula EIQ, EI? (heis) — „unul (este)“ — adamare dintre cele mai freevente, cunoscutä din plin in antichitate, trecutä din epoca imperialä tirzie in cea bizantinä $i folositä (mai cu seamä in doxologia $i sistemul liturgic cre$tin), peste intreaga durata a Evului Mediu, pinä astäzi. Intrucit exemplele se pot da cu sutele, este suficient a cita acele studii de sintezä ce le-au adunat, dimpreuna cu principala bibliografie: H. Leclercq, in DACL23 24, Th. Klauser, in RAC2i, 5Í, mai ales, monumentala lucrare a lui E. Peterson25. Subliniem doar faptul cä, pe parcursul procesului de henoteism sincretistic ce propulsa ín fruntea pantheonului din antichitatea tirzie citeva divinitati supreme (cu atributii mai mult sau mai pu^in identice ori asemänätoare), ei? marcä, adeseori, identificarea (identitatea) dintre ele26. Cei mai comun sens al lui eic rämine insä acéla de sublimere a „singularizärii“ unei divinitati, ín intelesul unicitäpi sale absolute: El? Zsú? sau el? ''A1S71? sau el? ''HXio? sau el? Aiovucto?27. Pe mäsura generalizärii „monoteismului“ cre$tin, formula el? 0eo? ori el? Хрьсгто? va ajunge cu tótul obi$nuita, fiind intilnitä deopotrivä in texte, pe monumente, pe pietrele funerare, pe amulete etc. 20 Ibidem, p. 450, n. 4. 21 Vezi N. Vlassa, ín ActaMN, XIII, 1976, p. 222, n. 44. 22 De pildä: IMGE, p. 160, nr. 209 — Ilávti vetxi 6 Sapani?. 23 DACL, IV, 2, 1921, coi. 2583—2587, s.v. EIS. 24 RAC, I, s.v. Akklamation, col. 230, nr. 18. 25 EIC 0EOC, Gottingen, 1926. 26 De pildä: EI? Zsijc, Sapattn; sau El? Bai-r, eI? ’Абыр etc., — ambele exemple chiar pe geme magice; vezi DACL, IV, 2, 1921, col. 2583—2584. Pentru cea de a doua piesä, vezi $i considera pile lui W. Spiegelberg, Der Gott Bait in dem Trinität-Amulett des British Museum, in ARW, 21, 1922, p. 225 sqq., ale lui C. Bonner, op. cit., p. 175, precum 5i IMGE, p. 170, la nr. 224. 27 Vezi RAC, I, col. 230, nr. 18.
