Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
9 FUNCTIONALITATEA BÄNCILOR DIN ROMANIA (1922—1928)455 Dintre handle care sprijineau economic Partidul täränesc, cea mai mare, era „Banca Marmorosch Blanck et. Co“. S.A. din Bucure$ti. In Moldova Partidul National Liberal controla cu autoritate viata economica a judetului Ia$i prin „Banca Ia$ilor“ S.A. Aceastä banca avea un capital social de 20 milioane lei $i 4.010.000 lei rezerve. Era creditatä de „Banca Generalä a Järii Romäne$ti“ $i de „Banca Romaneascä“41. Tot la Ia$i fiinta о banca puternicä cu optiuni legate de Partidul National Täränesc — „Banca Moldovei“ S.A. Aceasta avea un capital social de 70 milioane lei $i 38 milioane lei rezervä. Ea era creditatä de „Banca Marmorosch Blanck et Co“42. Marea majoritate a bäncilor din Moldova erau mici $i mijlocii controlate índeosebi de P.N.L. Amintim in acest sens „Banca Poporului din Botolani“ S.A. Aceasta avea un capital social de 1 miliőn lei43. Mai exemplificäm tot in acest sens „Cassa de Credit din Vaslui“ S.A. Avea un capital social de 1 miliőn lei. Scopul declarat al acestor mici institute de credit era „de a ajuta comertul, agricultura $i industria localä“44. * iS>}• Prezentarea retelei bancare fäcutä in studiul de fatä incepind cu infiintarea, functionarea, räspindirea pe teritoriu $i consecintele socio-economice $i politice la scarä a Romániei — ar fi incompleta, dacä nu am analiza pe scurt felul cum se alcätuiau bilanturile, cum se acordau dividentele, tantiemele, jetoanele de prezentä, adicä intr-un cuvlnt, rentabilitatea acestor institute de credit $i economie. Bilanturile, publicate in Därile de seamä ale consiliilor de Administrate pentru diverse bänci, nu constituie pentru demersui pe care-1 incercäm criterii valorice reale privind bunul mers al unei intreprinderi. Aceasta datoritä faptului cä deseori societätile, pentru a nu-$i declara cifra realä de afaceri — in scopuri de evaziuni fiscale, — publicau bilanturi mai mici decit cele reale. Bäncile mici, in schimb, pentru a ci$tiga increderea deponentilor umflau artificial bilanturile. Practicile cele mai frecvente pentru fraude $i manopere frauduloase comise in cursul exercitiului erau cele care mascau capitalurile derizorii prin neinscrierea vinzärilor de märfuri $i sustragerea numerarului realizat din aceste vinzäri. In pragul falimentelor se prezentau active mai mari decit cele reale pentru obtinerea de muratorii, pentru justificarea deficitelor din afaceri. Deseori se falsificau registrele bäncilor45. Din bilanturile publicate ín Därile de seamä desprindem faptul cä pentru marile bänci beneficiile anuale erau foarte mari. Acéláéi lucru este valabil 41 Darea de Seamä ... 25 februarie, 1923. 42 Darea de Seamä ... 15 martié, 1925. 43 Darea de Seamä ... 18 februarie, 1923. 44 Darea de Seamä ... 14 februarie, 1925. 45 Grigore L. Trancu-Iaji, Curs de Comerf fi Contabilitate, Edi(ia V, Vol. I, Bucure$ti, 1926, p. 188—189.
