Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
450 RODICA PÄUN, NICOLAE PÄUN 4 1.114 uzine $i ateliere mecanice cu о for^ä motrice de 190.000 H.P., iar in 1919 aveam 2.747 uzine cu о forpí motrice de 387.000 H.P.18 Fäcind legatura intre aceste fapte $i situ apa financiarä, a$a cum se prezenta ea in lumina cifrelor de mai sus, se contureazä tensiunea de pe pia^a financiarä romaneascä, prin cererea, care, din partea acestui potential economic se adresa disponibilitäplor prea reduse ale fináncéi romane$ti. In anii 1919—1920 fondurile cerute pentru naponalizarea $i menpnerea in funcpune a numeroaselor industrii ce fäceau apel la pia^a bucure$teanä se gäseau relativ u$or. Sporurile de capital, prin emisiuni noi, erau acoperite, intreprinzätorii cäutind sä profité de beneficiile ce le realizau la Bursä. Aceastä perioadä de prosperitate nu putea fi insä de duratä, capitalurile atrase de speculä la Bursä, nu puteau da о contribupe serioasä la naponalizarea $i reorganizarea industriilor mari din Transilvania. Se deschidea astfei, institutelor financiare, un cimp nou de activitate legat de complicatele Probleme ce le ridica caracterul special al creditului industrial. Bäncile erau obligate sä-p märeascä mijloacele proprii in raport cu devalorizarea leului, pentru a menpne echilibrul intre capitalurile sociale ?i depunerile care, cel pupn nominal, crepeau. Scäderea continuä a monedei cerea la intervale scurte noi sporiri de capitaluri. Sporirea depunerilor incrediniate bäncilor nu au rezolvat real problema fondurilor necesare creditului industrial. Depunerile reprezentau in cea mai mare parte a$a-numitele „capitau d’attente“ care puteau fi ridicate ori de eite ori о conjuncturä de Bursä cu aparen$e favorabile trezea pofta speculei. Plasamentul industrial era destinat fie eliberärii intreprinderii de sub controj financiar sträin, fie refacerii investipilor insuficient intrepnute in timpul räzboiului. Bäncile erau deci nevoite sä se foloseascä de mijloacele lor proprii atunci cind era vorba de participapuni, in scopul inlocuirii depnätörilor sträini de aepuni. Räsfoind Därile de seamä ale bäncilor romanepi, gäsim observapi relative la lipsa de numerar. Emisiunile repetate ale „B.N.R.“ nu au rezolvat aceastä situape in perioada 1922—1928. Toate intreprinderile solicitau simultan credite. Circulapa fiduciarä a Romaniei, väzutä in raport cu cursul dolarului la Bucure$ti, oferä concluzii surprinzätoare, in sensul cä se inregistra la noi о inflape tipicä, о oscilape pe un interval prea mare a leului in raport cu dolarul (vezi anexa l)19. Din analiza anexei rezultä cä in anul 1922 in luna decembrie, circulapa fiduciarä era de 15.997.897.000 lei fa;ä de 347.182.000 lei in 1913 — adicä erau pe piapi de 3,139 ori mai mulp bani. Ca valoare insä, leul raportindu-se la valoarea dolarului, in 1913 la 1 dolar = 5,18 lei in decembrie 1922, 1 dolar valorind 167,22 lei. Raportind tot la anul 1913 cantitatea de bani pe pia;a Romaniei, in 1922 se inregistrau 69% fatä de anul respectiv. In 1924, in decembrie, circulapa fiduciarä era de 19.397.211.000 adicä de 4,036 18 Charles-Rodolphe-Romanesco, Le mouvement bancaire en Roumanie depuis 1918, Bucure$ti, 1928, p. 25—26. 19 Banque de credit Roumain. Buletin Janvier-fevrier, 1928, Bucure$ti, 1928, p. 13—16.
