Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)

II. Istorie

298 AUREL HOLIRCA 28 Pe lingä activitatea didacticä, dascälul acelor vremi era d cintäre; al bisericii din venitul cäreia mai adäuga ceva la salarul d a$a destul de modest d desfä?ura paralel о bogatä activitate extra$colarä. Pentru continua instruire a invä^ätorului s-au infiintat „cercuri conferendale“, care funcponau in fie­­care district protopopesc. Aceastä asociade se intrednea din taxa de membru achitatä de fiecare invä^ätor. Concomitent cu acestea funcdonau d a$a zisele „reuniuni“. Dacä conferintele erau organizate $i indrumate de inspectorii districtuali, iar temele erau stabilite de senatul §colastic al diecezelor, reuniu­­nile id aveau obirda in tendinea de asociere a invä^ätorilor. Temele d Pr0_ gramele acestora erau intocmite de ei dnindu-se seama de necesitädle com­­pletärii culturii lor d constituiau un indreptar pentru munca lor zilnicä, atit cu elevii, eit d cu sätenii. Aceste reuniuni au avut un rol deosebit in propa­­garea d intensificarea culturii la sate. Despre acestea Visarion Roman avea sä spunä: „Cultura sä serveascä de bun comun al tuturor, al celor lipsid ca d a celor avud. a celor de sus, ca d a celor de jos“37 $i toemai acest ^:el era urmärit prin aceste reuniuni: räspindirea culturii atit intre membrii corpului didactic, dar d printre locuitorii satelor care doreau sä se adape la izvorul cuno§tintelor. О continuare a acestor reuniuni, dupä unire, au fost „cercurile culturale“, care au funedonat intre cele douä räzboaie. ín cadrul reuniunilor au fost tratate, in anul 1912, d urmätoarele teme: — Ludu$: Luminarea d cultivarea poporului román, — Tirgu Mure?: Scäderile educadei in familie d Lupta noasträ cu in­­tunerecul. Reghin: Mijloace pentru promovarea educadei­ln cadrul acestor reuniuni au fost dezbätute probleme deosebit de impor­tante, care interesau atit pe invä^ätor cit d $coala, ca perfeedonarea profe­­sionalä, apärarea drepturilor invä^ätorilor, culturalizarea maselor, apärarea in­­tereselor ?colii, imbunätädrea manualelor $colare, problema materialului di­dactic etc. Tot ca un sprijin in activitatea invä^ätorului, in 1912 iau fün^ä „bibiio­­tecile pedagogice“, ajutindu-1 astfei pe acest modest purtätor al culturii la sate sä dnä pas cu vremea in privin^a metodelor de invä^ämint d practicelor pedagogice din alte {äri. $colile erau vizitate d indrumate de cätre inspectoratul districtual sau tractual. Protopopul era obligat la douä vizitaduni pe an. Dar pe lingä per­sonalul bisericesc de care depindeau, §colile erau vizitate ?i de cätre inspectorii de stat (királyi tanfelügyelő), care se interesau, indeosebi, de progresul realizat in insu?irea limbii maghiare. ín anul 1912 numärul copiilor románi38 sub obligativitate ?colarü era de 18.445, a cäror freeven^ä era insä foarte neregulatä. Procentul ?tiutorilor de carte se ridica la 28%. In preajma primului räzboi mondial, ?coala romäneascä a depä§it obscu­­ritatea §i anonimatul, impunindu-se ca о realitate de care trebuia sä se \ma seama. 37 Vasile Popeanga, op. cit., p. 146.

Next

/
Oldalképek
Tartalom