Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
3 273 DIN ISTORIA $COLII MURE$ENE d. frecventa deosebit de slabä, elevii fiind retinuti de paring la diferite munci ín gospodärie. ín acest sens „Foaia $colasticä“ seria: „ . . . copilasul cu suman räu, subare, fara íncaltaminte, fiamind, poate oa're freeventa scoala?‘<:! Ultimele trei cauze erau generate de proasta stare materialä a väränimii noastre. Ne mai poate oare mira acest fapt, cínd peste 85% din gospodärii erau sub 2 jugare $i peste 40% din populapa adultä erau argap si servitori? $i cu toate aceste greutäp materiale si piedeci puse de administrate, scoala romäneascä din acea vreme a fäcut un frumos pas ínainte, inregistrind rezultate satisfäcätoare. Un rol deosebit de important ín aceasta actiune a avut invatatorimea, care la acea data era temeinic pregätitä la preparandiile din Blaj, Arad, Sibiu, Gherla, Näsäud. Nu putem sa nu consemnam importantul rol al revisteior de specialitate: „Amicui scoalei“, „Oogorul pedagogic“, „Magazinul pedagogic“, „Lumina“, „Foaia scolasticä“, „$coala Romäneascä“, „§coala practica“, „$coala si Familia“, „Vatra scolarä“ si celelalte peste 40 de publicapi de acest fei care au militat pentru acelas tel: ridicarea profesionalä a invätätorului, a ■?colii, apärarea drepturilor acesteia ca si a daseälilor säi. „Modeste, färä pretenfii de mari reviste, aceste luminite au fost un activ factor de culturalizare care au contribuit mult la unitatea limbii, la ridicarea nivelului cultural al invätätorului si lärgirea orizontului acestuia“4. Revolutia din 1848 ca si evenimentele care au precedat-o au fäcut ca ritmul de deschidere de női localuri de scoalä sä íncetineze, ba chiar sä sisteze. ln acei ani s-au fäcut prea putine pentru invätämint, dar pe mäsura trecerii timpului, situatia se imbunätäteste, incit in deceniile ce vor urma scoala avea sä cunoascä о dezvoltare deosebitä. Ani de zile oamenii päreau timorati de evenimentele la care au participat si care i-au zguduit. La 1860 cind ia sfirsit régimül absolutist si se inaugureazä asa zisa „erä constitutional“, reprezentáld poporului román, constienti de progresul spre care se tindea, intuind bine evenimentele, revendicä tot mai multe drepturi pentru poporul ai cäror exponenti erau. In special dupä aparitia légii „Pentru egala indreptätire a nationalitätilor dinTransilvania“, apärutä in 1868, actiunea lor se intensificä tot mai accentuat. Se Stic ca paragraful 17 d;n aceastä lege prevedea: „De vreme ce rezultatul pe tärimul educatiei publice, din punct de vedere al culturii generale si al binelui obstesc, scopul cél mai inalt al statului, ministerul instructiunii publice e dator a íngriji ca institutiile de invätämint ale statului, cetätenii fieeärei nationalitäti din tarä care vietuiesc impreunä ín mase mai mari, sä se poatä cultiva in limba lor maternä, pinä la punctui unde incepe cultura academicä“5. 3 „Foaia $colasticä“, anul II, nr. S, 18S4, p. 126. 4 Vasile Popeangä, Presa pedagogicä din Transilvania. 1860—1918 Editura Diclacticä $i Pedagogicä, Bucurejti, 1966, p. 253. 5 Zenobie Picliseanu, Legea pentru egala indreptätire a nationalitätilor din Transilvania, in Rev. Fundatiilor, 6, 1936; C. Daicoviciu, St. Pascu, op. cit. p. 271. 18 18 — Marisia — X
