Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
9 MISCAREA PETITION ARA (1851—1861) 25Э malice din partea inamicilor napunii románé! Dintr-al nost sä nu poatä inva^a nimeni“18, scria indignat Vasile Na?cu in acel timp. ln asemenea situate avu loc, la 3 decembrie 1852, a doua adunare a reprezentanplor celor 44 comune gränicere$ti. In urma dezbaterilor, s-а redactat о plenipoten^ä, semnatä de 145 de persoane, prin care, in numele lor ?i al intregului pnut, il desemnau $i imputerniceau pe invätätorul Vasile Na$cu, ca in colaborare cu ceilalp membrii ai comitetului, sä facä demersurile corespunzätoare la forurile administrative $i politice competente pentru redobíndirea averilor $i fondurilor gränicerepi sechestrate19. Pretura din Näsäud §i comanda districtului militar din Reteag cu sediul la Bistrita, nu se arätau insä dispuse sä sprijine dolean^ele juste ale populapei gränicere§ti. ín aceastä situape, comitetul fondurilor gränicerepi inaintä, la 27 octombrie 1853, о petipe cätre guvern, insoptä de documente mai vechi p mai női, prin care se dovedeau drepturile fopilor gräniceri asupra averilor $i fondurilor confiscate de organele administrapei financiare. In petipe sint menponate numeroasele cereri ale comitetului adresate ín acest sens preturii din Näsäud $i comandei districtului militar de la Bistrpa, farä a primi nici о rezoluvie corespunzätoare. Referitor la fondul de monturä, ín petipe se menponeazä faptul cä banii stau färä nici un fölös la oficiul de dare din Bistrpa, din care cauzä acest fond are о pagubä de aproape 2000 de florini, interesele (dobinzile) dupä hírtiile de stat nefiind ridicate din 1848, a$a inch comitetul figureazä numai cu numele. In petipe se aratä apoi, cä pinä la data respectivä nu s-а dat nici un stipendiu tinerilor din cele 44 comune foste gränicere, fapt care a determinat pe mulp dintre tinerii aflap la studii sä se retragä, neavind posibilitäp materiale pentru a se suspne la institutele mai inalte $i „de prezent invirtesc sapa, securea, coasa etc., iar fo$tii gräniceri se pling cä tinerii poporapunii din aceastä grani^ä, care a rämas credincioasä Inaltei Case domnitoare in toate pericolele, nu se bucurä de favorul de a se putea cultiva la institute mai inalte pe spesele propriului lor fond, de$i e dar ca lumina soarelui, cä acest fond e о proprietate indiscutabilä, cipigat cu multe sudori ale fopilor gräniceri románi“20. In incheierea petipei se cere rezolvarea acestei probleme, iar fondul de monturä sä fie predat comitetului, spre а-l intrebuinta in conformitate cu destinapa ce i s-а dat din partea fo$tilor gräniceri. Rezolupa guvernului la aceastä petipe a intirziat mult, ea nefiind ln concordant cu cererile juste ale comitetului, care reprezenta interesele populapei gränicere?ti din acel pnut. ln aceastä situape, fopii gräniceri se vor adresa cu petipi cätre Curtea de la Viena, de la care mai sperau sä primeascä о rezolupe favorabilä. ln documentele din acel timp se aflä numeroase asemenea petipi inaintate fie de eite 3—4 comune, situate intr-o regiune sau alta a pnutului respectiv, fie colectiv. 18 Ibidem, p. 79. lp Ibidem, p. 62—63. 20 Ibidem, p. 67.
