Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
248 IOAN POP 4 du-li-se veniturile provenite din taxele vamale de la tirgurile säptäminale $i anuale ce se tineau in unele comune mai mari din cadrul fostului district militar. Pentru remedierea simádéi lor economice, ei cer despagubiri pentru pagubele suferite in timpul revolupei sau scutirea de contribuli ре о anumitä perioadä de timp, precum $i restituirea vechilor drepturi $i libertati, pretinzind numirea de funcponari románi in administrate. Dar a$a dupä cum se va vedea din cele ce urmeazä, aceste revendicäri juste nu vor fi luate in considerare. Mai mult chiar, impotriva fo$tilor gräniceri se vor comite abuzuri $i mai mari de cätre organele administrate! civile. Astfel, la scurt timp dupä instaurarea administratiei civile, care a avut loc la 1 aprilie 1851, au apärut organele fiscului cu pretenti nejustificate ca: a) Sä li se predea toate acele obiecte $i drepturi, care in timpul gránitéi s-au aflat in administrata militarä: fondul de provente, drepturile regale, fondul de monturä, impreunä cu izvoarele sale de venituri, toate locuintele ofiterilor t cancelariile cu grädinile §i päminturiie apartinätoare la acelea, toate motile vacante $i toate proprietätile care in timpul gránitéi s-au tratat ca avere erarialä militarä. b) Sä se separe t predea comunelor numai acele proprietät t drepturi, care ínainte de militarizare au fost comunale, iar toate celelalte, chiar dacä au fost in posesiunea realä a comunelor in timpul gránitéi militare, sä se transpunä organelor financiare ca avere erarialä (de stat — n.n.). c) Pina la hotärirea ulterioarä, sä se transpunä administrate! financiare, färä deosebire, tot muntii, toate pädurile $i pä$unile comunale, toate fondurile $colare comunale, precum t veniturile din munt t päduri7. Asemenea pretenti erau in contradictie flagrantä cu rescriptul imperial din 22 ianuarie 1851, in care se anunta desfiintarea gránitéi militare dm Transilvania. A$a dupä cum s-а arätat, in acel rescript li se recuno$teau foetior gräniceri muntii revendicati, precum t toate celelalte averi $i fonduri bäne?ti, pe care le-au posedat ín timpul gránitéi militare. Este deci u$or de imaginat dezamägirea t indignarea pe care le-au produs in rindul fo$tilor gräniceri asemenea pretentii nedrepte $i cu totul nea$teptate. In loc de räsplatä pentru serviciul militar prestat de ei $i inaintati lor timp de aproape 90 de ani, precum t pentru numeroasele jertfe de singe ce le-au dat pe diferite cimpuri de luptä, acum se vedeau despoiati pinä $i de proprietätile §i drepturile pe care le avuseserä in perioada anterioarä infiintärii gránitéi militare. Guvernul civil $i militar a satisfäcut primele douä pretentii ale administratiei financiare, iar pe a treia a respins-o. Ingrijorat de starea de spirit incordatä $i de agitatia care s-а produs in rindul populapei gränicere^ti, guvernul a cerut organelor fiscului: „Sä incete de la ni$te a§a mäsuri, care nu sínt la timpul säu, ca sä nu se nelini$teascä poporul gränicer romän, care a fost totdeauna credincios monarhului §i sä nu vie la trista convingere cum cä in semn de gratificare se alungä acum doarä §i din casa $i grädina sa“8. Intr-adevär, in con$tiinta fo$tilor gräniceri se strecurase о astfei de convingere, 7 Florian Procius, op. cit., p. 36. 8 Cf. S. Retegan, Un memoriu inedit al dUtrictului Näsaud din 1865, in FI, III, Bistrita, 1974, p. 266.
