Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
13 SATUL TONCIU IN SEC. XVIII 129 Ca urmare proprietatea ob$teasca se mai menpne ín aceastä vreme asupra „pamínturilor satului“. Posesorii satului incä nu au ocupat toate pamínturile ob?tii sate$ti ín vederea maririi rezervei feudale. Sarcinile feudale ale laranilor Diéta Transilvaniei din anul 1714 a fixát numärul zilelor de robotä pentru íobagi §i jeleri. Iobagii erau obligati pentru prestarea a cite patru zile de robotä íntr-o säptäminä, iar jelerii la cite trei zile de robotä.32 Fa(ä de aceasta, ín 1732 pe domeniul Földvári „serviciul íobagilor conscribi constä din douä zile pe säptäminä cu bői, iar patru zile de lucru „pe jós“, iar pentru muncile de vara se dau $i provizii. Cei trei jeleri conscribi slujesc íntr-o saptamína cite о zi. Acebti iobagi $i jeleri cínd muncesc nu primesc provizii.“33 Dupä Conscrippa Horváth din 1737: „Top iobagii din Tonciu bi din posesiile urmätoare aparpnätoare (. . .), ín afarä de cei din Rípa sínt obligap sä slujeascä patru zile pe jós íntr-o saptamína, iar cei care au bői dupä obiceiul vechi presteazä douä zile de lucru cu fopa proprie, nu cu a altora $i cu píinea lor, iar ín timpul muncilor de vara — recoltatul — curtea obibnuiebte sä dea fiecärui iobag cite douä miérté de cereale, dar deoarece mizéria s-a ínmultit aba de múlt ín ríndul säräcimii, íncít iobagii externi nu pót fi solicitati totdeauna la serviciile obipiuite, daca slujesc íntr-o säptäminä, ín timp de douä säptämini nu pót fi solicitap pentru robotä. Jelerii slujesc de obicei cite о zi pe saptamína, őri cu bői, őri pe jós, cine cu ce poate, daca are bői, cu dói, daca are cai, cu cai, daca nu are animale, atunci pe jós cu píinea proprie.“34 Deci reiese faptul cä iobagii lui Horváth nu sínt obligap la robotä säptaminalä (numai din douä — ín douä säptämini), iar jelerii ín loc de trei zile presteazä о zi de robotä. ínsa este adevärat bi faptul cä (äranii din „cauza mizeriei“ sínt incapabili de serviciul obibnuit. О altä forrná a rentei feudale era dijma, pe care täranii erau obligap sä о predea din produsele agricole mobierilor, care, dupä obiceiul vechi, au arendat-o. Astfel: „Arenda de un an a domeniilor din Tonciu, Filpibu Mic bi Sintu, care este administrata de cätre perceptorii de arendä, este de 6 Florini bi 70 Denari, care totdeauna este plätitä de curte, bi nu este administratä de cätre iobagi; iobagii bi jelerii din domeniile conscrise sínt obligap sä pläteascä dijma feudalului din toate produsele.“35 A treia formä a rentei feudale a fost censui, care era о obligape ín bani sau produse. Astfel iobagii bi jelerii de pe domeniul Horváth, in momentul 32 Erdély Története, (Din istoria Transilvaniei), sub redacpa Constantin Daicoviciu... Bucuresti, 1964, I, p. 234. 33 Conscripfia, 1732; — „Notandum". 34 Conscripfia 1737; — „Declarapa sarcinilor iobagilor din Tondu". 33 Ibidem, „Observationes", Arenda $i dijma“. 9 — Marisia — X
