Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 10. (1980)
II. Istorie
17 DOMENIUL DIN LÄZAREA LA 1742 107 mai micä de un jugär. Sesia avea deci aici in constitutivumul ei 24,70 jugare de arator. Finatul apar^inator celor patru sesii era räspindit pe 24 de parcele ti avea о capacitate de 52 de care de fin, adicä 26 de jugare. Revenea deci in medie cu ceva mai mult de 6 iugäre intr-o sesie. La Vosläbeni centralizatorul conscriptiei consemneazä 25 de iobagi (dar in realitate sínt 27) din care 19 detin cite о sesie intreaga, iar 8 nu sint trecuti cu nici о suprafata. ín centralizatorul conscriptiei cei 25 de iobagi au 30 de fii, figurind tot acolo $i о väduvä de iobag. Deosebit de semnificativ este faptul cä in rubrica iobagilor fugiti figureazä 60 de familii. Cele 19 sesii intregi constau din 311 parcele de pämint arator cu о capacitate de 469 de cible, respectiv 234,5 jugäre §i din 95 de parcele de finat toate avind о capacitate 219 de fin respectiv de 109,5 jugäre. Media arätorului unei sesii intregi conventionale in acest sat este de 12,30 jugäre, iar о parcelä este de 0,750 jugäre. Media finatului unei sesii intregi conventionale tot acolo este de cca 5.75 jugäre, iar a unei parcele este de 1,14 jugäre. Judele domnesc al iobagilor din acest sat este Suciu Nicolae de 60 de ani avind doi copii. Este de meserie cojocar dar nu-$i practicä mettetugul. Tot cojocari mai sint ti Suciu Ilie (Szöcs), Colceriu sau TePeln? Iuon, un alt Colceriu sau fepelut Nicolae ti Timar Iuon. Conscriptia ínscrie tapte putcati (däräbanti), ceea ce este neobitnuit pentru un sat. Mai este apói mentionat ti un päcurar ti inafarä de acettia nici un alt mettetugar, ceea ce denotä mentinerea la acea datä a atezärii ín limitele vietii patriarhale traditionale. Cä Vosläbeniul era la acea datä о atezare veche ti märitoarä printre altele asemenea ei ne-о dovedette mentiunea finalä, scrisä ín completarea conscriptiei románilor din Scaunul Gheorgheni, la care ne-am mai referit. Astfel, la 1748, data conscriptiei „In Votläbeni exista о bisericä din lemn, impreunä cu un cimitir. Acesta avea un clopot, preot este Popa Radu, iar diae Petre Gavril, preotul este cäsätorit. Locuitorii din Votlobeni au dat urmätoarele contributii: fiecare om cäsätorit era dator a-i da pe an о miertä de secarä ti о miertä de oväz ti 0 sanie de lemne, о gäinä, о jumätate de zi de arat in ogor sau cind se cere. Pentru cununie pläteau douä tuttace, pentru botez о tuttacä (monedä de 4 cräitari — n.n.). Existä teren parohial nu departe de bisericä, este desml de maré, pe lingä aceasta ti diacul are о a treia parte de teren, pe fiecare teren se aflä о casä corespunzätoare, dar cea a preotului trebuie renovatä. Grajduri n-are nici unul, acestea trebuie sä le construiascä locuitorii din Votläbeni, impreunä cu ceilalti rontani „conform hotäririi nobilului scaun.“ Existä terenuri care tin de retributa preotului, unul in intorsätura de sus sub stejerit, teren invecinat deoparte cu päminturile lui Botu, de altä parte cu päminturile lui Szöcs Ilié, de cinci miérté, al doilea teren este dincolo de fintinä deasupra satului, de zece miérté, fineata este intr-un loc ingrädit, care produce douä care de fin". Din totalul de 27 de capi de familie cuprinti ín tabelele conscriptiei din 1742—1743, 16 se regäsesc ín cea a románilor din 1748, ceea ce, comparat cu situatia din Subcetate, la care ne-am referit, ne intärette convingerea cä este ti aici vorba de о conscriptie confesionalä (1748) a uneia din confesiunile romanetti, fie unitä, fie neunitä, ti nu nationalä a tuturor románilor din
