Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
III. Etnografie
оBiCEiuRi din címpia transilvaniei 593 buna sau nu. Consideram cä aceastä credmfä in ursitoare ni s-а transmis de la strämo$ii no$tri romani, la care ursitoarele se numeau Parce. $i ei credeau ca aceste fünfe tore firul viefii.14 ln aceastä privinfä sint mai semnificative unele practici din alte pärti ale lärii. ln aceste regiuni se crede cä cea mar bätrinä dintre ursitoare tine la briu о furcä de tors, mijlocia denumitä Soarta, toarce firul vietii din caier, räsuce$te firul pe fus, iar cea mai micä — Moartea, fine in minä о foarfecä cu limbile deschise printre care trece firul tors. Aceasta din urmä decide cind sä taie firul tors, care de fapt simbolizeazä firul viefii fiecämi om.15 Dar in aceastä noapte a ursitoarelor mai demult veneau $i se culcau in camera lehuzei $i fetele mari, rude apropiate sau prietene bune care au rämas nemäritate. Ele se culcau pe un tol de linä a$ternut pe j,os, cu capul spre pragul u$ii, sperind cä vor visa pe viitorul lor sot- Dacä vreuna dintre aceste fete nu visa nimic se presupunea cä n-are sot $i cä nu se va mai märita. Dupä о credintä mai veche a poporului nostru, credintä care se mai mentine §i in zilele noastre, femeia care a näscut de curind nu este curatä. Din aceastä cauzä in primele 6 säptämini dupä na?tere ea n-are voie sä iasä din curte, pe drum sau pe cimp, deoarece se crede cä in aceastä perioadä pämintul arde in urma ei, iarba $i plantele se usueä. Apoi se stirnesc vinturi rele care dacä о apueä pe lehuzä о chinuie räu, se imbolnäve$te atit ea cit ?i copilul de diferite boli care pot provoca chiar ?i moartea. Víntoasa este consideratä foarte periculoasä deoarece pe copil il va lövi guta (va paraliza; inf. Cräciunean Raveca — Iernut). ln acest rästimp nu e voie sä scoatä apä din fintinä pentru cä apa va face viermi; dacä va trece peste un izvor sau un piriu apele lor vor seca iar dacä va merge la turmä sau numai va trece pe dinaintea oilor laptele va seca §i oile vor rämine sterpe. Intilnirea cu о altä femeie care are copil mic ar provoca moartea celor doi copii. Din aceastä pricinä lehuza se fere§te din calea altor femei. Obiceiuri asemänätoare se intilnesc $i la arománii din Macedonia ?i la vlahii din Moravia. Macedonencele, spre pildä, nu ies din casä dupä asfinfitul soarelui timp de 40 de zile, iar cele din Moravia nu tree peste pragul u$ii.16 Timp de 6 säptämini mamele nu dorm niciodatä cu spateie spre copil din fricä sä nu amufeaseä. Dacä ies din casä, copilul nu este läsat niciodatä singur, dar mai ales färä apärare cäci, se crede, cä umblä duhuri rele care cautä sä schimbe copiii cu un monstru §i apoi ar putea sä-1 apuce „ceasul räu" (amefeala). Pentru ca noul näscut sä fie apärat, la ie$irea ei din casä mama lasä lingä copil, in alte sate pe picioarele lui, un obiect din fier, de cele mai multe ori о foarfecä, un eufit etc. La ie§ire mama descintä zicind de trei őri aceste cuvinte: „Atunci sä fii atacat / De dühül necurat / Cind va fi atacat / Foarfeca ce о-am läsat". Se pare cä §i credinfa in puterea de apärare magicä a fierului, poporul nostru a mo$tenit-o de la strämo§ii no?tri. Este indeob?te cunoscut cä romanii pro-14 Apud A. Gorovei, op. cit., p. 42. 15 Apostol D. Culea, op. cit., p. 178. 16 Artur Gorovei, op. cit., p. 35. 38 — Marisia, vol. IX.
