Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
470 T RAI AN RUS tru со mima Deda „ca piata pretuhii pädurii $i päsunii cu care a fost improprietäritä sä se facä in 20 de ani"66. Situatia era criticä in special in ceea ce priveste pädurile §i pä$unile comunale create prin reforma agrarä. Aceasta deoarece s-а ordonat de organeie centrale ca sumele necesare pläfii despägubirilor sä fie trecute in bugetele comunale. Pinä in octombrie 1932 majoritatea comunelor n-au preväzu't incä sumele respective, iar cele care le-au preväzut nu le-au värsat percepfiei, judeful gäsindu-se in situatia cä „au trecut 10 ani ?i comunele nu ss-au ingrijit de plata acestor anuitäfi pe care statul singur le-а achitat". Situatia fiind specifica intregii fari, Consilkil de Mini$tri apróba, in sedinfa din 13 septembrie 1932, prelungirea termenului de platä a anuitätilor pe timp de 20 de ani, pentru pädurile atribuite comunelor pe baza Légii de reformä agrarä. Incepind cu 10 octombrie 1932, in baza jurnalelor Consiliului de Ministri nr. 753, 764 si 962/ 1932, s-а prelungit plata anuitätilor de la 10 ani la 20 ani pentru toate suprafetele pe care sätenii $i comunele le-au primit prin reforma agrarä67. Prin aceastä mäsurä nu s-а rezolvat insä problema pJafii anuitätilor, täranii si comunele continuind sä-si manifeste nemultumirea fafä de pretul prea riidicat al acestor despägubiri, considerínd cä acesta depäseste cu mult vaioarea realä a pämintului cu care au fost improprietäriti. Cei 660 improprietäriti din comunele Ripa de Sus, Ripa de Jos, Dumbrava si Deda, bunäoarä, cer regelui elaborarea unei legi „prin care sä se rectifiee si sä se stävileascä greselile si abuzurile diferitelor instante privitor barem la fixarea preturilor pämintului si mai ales a pädurilor dobindite prin reforma agrarä", deoarece unele autoritäti „interpreteazä prea gre- Sit si chiar prea päcätois diispozitiile privitoare la legea reforméi agrare" din care cauzä fixeazä „in cele mai multe cazuri, preturi de zeci de milioane". Cer, de asemenea, ca prin о nouä lege sä se precizeze „cä in cazurile unde existä contracte inregistrate in cärfile funduare in anii 1902—1913 privitor chiar la terenurile sau pädurile din cauzä, sau in lipsa acestora la päduri invecinate si similare, preturile nu vor putea intrece pe cele inscrise in ace'le contracte, iar clasele de fertilitate nu vor putea fi mai urcate decit cele din cadastru". Cer, totodatä, ca „vendül locurilor slabe si mai ales al päsunilor sä se rectifice, stabilindu-se venitele reale cäci comisiunile de recensämint — la aceste päminturi — nu au lucrat dupä porunca légii, nici conform instrucfiunilor publicate in „Monitorul Oficial", ci dupä tablouri sabloniice impuse prea siinic si prin care au inseris eväluäri care produc impozite múlt mai mari decit venitele", ceea ce a fäcut ca täranii sä fie pu$i „in absolutä imposibilitate de a le putea suporta"68. Täranii considerau pe bunä dreptate cä s-а ajuns, in unele cazuri, la stabilirea acestor preturi nereale din cauzä cä autoritätile au lucrat numai din birouri de unde au putut „vedea decit cimpii inflorite ?i ou-66 Idem, dos. 334/1932—1933, f. 3—5. 67 Arhivele Statului Tlrgu Mures, fond cit., dos. 288/1922—1932, f. 77. 58 Arhivele Statului Bucure$ti, fond cit., dos., 412/1933—1934, f. 88.
