Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
RELAJIILE POLITICE ÍNTRE VECHEA ROMÄNIE $1 TRANSILVANIA ÍN A DOUA JUMÄTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA $1 INCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA ADRIAN STOICA Legäturile neintrerupte de natura economicä existente intre cele trei täri románé au fost intärite si lärgite de raporturile politice foarte strinse, stabilite ?i dezvoltate pe fundalul unor permanente istorice, al continuitätii teritoriale si de civilizatie a poporului román din interiorul arcului earpatin pinä la Dunäre si Marea Neagrä. Incä din epocile mai vechi, $i am putea spune, in decursui intregului ev mediu, domnii Tärii Románesti $i ai Moldovei, stäpineau domenii importante in Transilvania. Era о mäsurä de prevedere din partea acestora pentru ca, ín cazul unui pericol din afarä, fiind nevoiti sä-si päräseascä tara, sä aibä un loc sigur de refugiu. Nu ne propunem sä tratäm aceste relatii politice intre cele trei täri románesti in decursui timpurilor deoarece nu fac obiectul acestui studiu. Vom insista, pe scurt, asupra relatiilor politice dintre vechea Romänie ?i Transilvania in a doua jumätate a secolului al XIX-lea ?i inceputul secolului al XX-lea. Desigur, tinind seama de conditiile istorice in care s-а dezvoltat Transilvania, mai ales dupä incorporarea ei in monarhia austro-ungarä, aceste relatii politice vor viza politica externa a Romániei vechi fatä de Austro-Ungaria ?i fatä de soarta románilor din Transilvania care aveau de indurat cruntul jug al asupririi so-ciale §i nationale. Realizarea partialä a unitätii de stat prin unirea Moldovei ?i Tärii Románesti a avut о insemnätate deosebitä pentru dezvoltarea ulterioarä a societätii románesti. Urmärind sä-si realizeze aspiratiile sale legitime, poporul nostru va lupta dupä unirea de la 1859, pentru cistigarea independentei nationale si fäurirea operei de desävirsire a statului national unitar román. Evenimentele petrecute in ianuarie 1859 la Iasi si Bucuresti au stat in atentia transilvänenilor. Din aceastä cauzä, bänuind influenta acestora asupra stärii de spirit a populatiei majoritare din Transilvania, autoritätile austriece tmeau sub supraveghere permanentä pe fruntasii politici ai románilor. Un raport din 1859 mentioneazä cä lupta pentru unire din Principatele dunärene gäseste in Transilvania „un teren propice in ideea unui viitor stat daco-román". Raportul semnala printre altele räspindirea unui manifest „care eheamä la cälcarea credintei jurate guvemului imperial“ arätindu-se cä in aceastä aefiune románii din Transilvania se vor bucura de „sprijinul numerosilor conationali ce
