Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
266 STEFAN PASCU A$a cum poporul román cinste?te pe adevaxafü r evolutionär i maghiari, secui .?i sa$i: Petőfi Sándor, Gábor Aron, Stefan Ludwig Roth §.a. Evenimentele revolutionäre ridieä la suprafata tribuni revolutionari. Si CU cit este mai profundä revolufia, cu atit cei ce s-au identificat cu ea, h'otärifi sä se jertfeascä pentru eä, .sint mai cinstifi, mai inalt ridicafi pe piedestalul eiroilor. Chiar dacä virsta lor e incä tinärä §i foarte tinärä: Papiu Harlan 21 ani, Vasile Pop 18 ani, Avram Iancu 24 ani, loan Buteanu 28 ani, Simion Balint 38 ani, Petru Dobru 31 ani, Axinte Sever, 27 ani etc. Färä 900h de inväfare a facticii §i strategiei, a purtärii räzboaielor, mai inväfati la $coala viefü, ace$ti tineri au devenit dintr-o data comandanti de o$ti biruiltoare. Dintre tofi singur Iancu a fost socotit de mofi §i de alfii deopotrivä, Crai. Crai al Munfilor $i a fost socotit Si s-а socotit, in aceastä ipostazä a condus о stile de biruinfä ?i a fost ascultat cu sfinfenie de multimile ce in el i$i puseserä nädejdea. ln el, ridicat din mulfime, hotärit sä se sacrifice pentru ea. In ridicarea mai intii, §i apämrea, dupä aceea a munfilor $i in mäsurile de indreptare a nedreptäfilor, de alinare a suferinfelor. Infäfi^are de ,,crai", ou gulerul räsfrint, lavalierä de revolutionär, ?erpar $i pistoale de haine, cojoc de färan, cäciulä de mioarä, odri scinteietori — aparifia lui entuziasima, poruncile sale scurte ?i räspicate semänau incredere 'in puterea lui $i in a celor ce-1 asicultau cu sfintenie $i-l urmau cu credinfä. Pe asemenea temeiuri, singurele trainice, singurele puternice ?i-a construit temerarele proieote ?i-a realizat revolutionarele fapte. „Astäzi cu bucurie / Románilor venifi / Pe Iancu in Cimpie / cu tofi-1 insotiti — cintau cei adunafi la Blaj, $i apoi $i alfii, pretutindenea. Si i-au insofit la Blaj de trei ori, la Sibiu de mai multe ori, la Cluj de aseimenea, in fiecare zi, in fiecare clipä in Munfii Apuseni din care a fäcut о cetate de necucerit, о „farä romäneascä", de caracter popular, condüsä de masele populäre, prin cuvintul $i hotärirea lor liber rostitä, in adunäri cu adevärat democratice. De aceea i se päreau ,,mai bűne $i mai dulci" poruncile sale $i „poporul cu preste fire iubire“ ii asculta glasu'l. Cind le citea prefecfi, viceprefecti tribuni §i vicetribuni 0 „carte" de la Iancu, „parcä reinvie". Tofi stiau, prieteni $i neprieteni, cä Iancu era sufletul mbjeärii románesti, cä „toate privirile se indreptau spre dínsUl, iar nafiunea romána vedea in persoana sa pe eroul ?i ocrotitorul säu". Cä la „soarele de miazäzi" priveau la Iancu tofi. Tofi romänii $i maghiarii pe care i-a aparat in momente de primejdie, cärora li s-a adresat cu ginduri de infräfire in iunie 1849, aducmdu-le aminte cä nu sabia, ci colaborarea ?i buna convietuire cu poporul román este solufia salvatoare. Acesta a fost „Avram Iancu, marele tribün, infläcärat luptätor pentru drepturile sociale §i nationale ale poporului nostra", cum il caracterizeazä cu pätrundere $i simfire patriotica, tov. Nicolae Ceau$escu, secretarul general al partidului, presedintele Romániei socialiste. „Näscut in aceea^i vaträ a suferinfei ca §i Horea, a cärui plidä revolutionarä l-а imbärbätat in acfiunile sale, Avram Iancu s-а impus in ochii contemporanilor säi ?i in ai posteritätii ca о figura luminoasä, expresie a luptei
