Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
200 LIVIU BOTEZAN tiile vremii, rämä?itile unor päminturi arätoare §i ale unor finale ob$ze?ti, iar mai rar dreptul de tirg, morile, circiumile ?i joagärele comunale, precum ?i intravilanele destinate pästorilor säte?ti. Päminturi arätoare, finale intravilane ob?te$ti au fost consemnate atit in conscriptiile otici ale din 1785 $i 1820, cit ?i in cele particulare efeotuate de cur tile nobiliare in acest interval de timp. Reprezentind doar rämä$ite ale comunitätii de avere din perioada icind in Transilvania predominau ob?tile teritoriale, eie nu erau specifice tuturor localitätilor rurale din actualul judef Mure?, ln plus, continuau sä se restringä ca suprafata sau chiar sä disparä, fie datoritä irnpärfirii intre familiile täräne?ti §i deci transformärii lor in posesiuni individuale, fie ca urmare a raptului sävir?it de curfile nobiliare cu ocazia comasärilor ori prin intermediul zälogiri'lor. La 1785 reprezentuntü locuitorilor din Pänet, de exemplu, au märtunisit conscriptorilor cä mai de mult colectivitatea säteascä avusese un rit nu prea mare, pentru care obfineau ,,cind 17 florini, cinri 18 florini". Dar, in urmä au mai f>ine de о sutä de ani, maintain lor s-au infeles cu domnii de pämint Macskási §i Bethlen ?i ?i-au repartizat intre ei „toate terenurile comune“ la care aveau dreptul. Cu acea o*cazie s-au angaj-at cä nu vor mai cere niciodatä nimie din veniturile aduse de eie. Drept urmare, la 1785, nu ,se mai dispuneau de astfei de terenuri decit seeuii liberi96. Cei din Säbed au dedarat ín acela?i an cä, ,,päminturile ob?te?ti pe care le-а avul mai inainte satui, au foist limpärtite dupä numärul sesiilor"97. La rinxiul lor, järanii din Eremitu au arätat in 1820, cä ?i „satui lor a avut un finaf ob?tesc", insä 1-au transformat in poisesium individuale in urmä cu 30 de ani98. О conscriptie particularä din 1795 a inregistrat päminturi arätoare $i finafe ob?te?ti in comuna Riciu. Informatiile referitoare la modul cum erau folosite sint deosebit de interesante. Din conscriptie reiese cä arabilele ocupau о suprafatä de 200 mierte sau 50 gälete, ceea ce echivala cu 25 de iugäre. Intinderea finatelor comune era mai mare: de 200 care sau 100 iugäre. Conform unei infelegeri survenite intre strämo?ii sätenilor, §i arabilele, ?i finatele ob?te?ti se defalcau mai intii in 80 de sorfi, care corespundeau numärului de sesii iobäge?ti existente in Riciu. Fiecäreia din cele 80 de sesii ii revenea printr-o primä trägere da sorti cite о jumätate gäleatä sau un sfert de iugär de pämint arätor ?i cite un car ori 1/2 iugär de finat. in urma acestei operatii rämineau totu?i neimpärtite finate in suprafatä de 40 care sau 20 iugäre ?i päminturi arätoare de 10 gälete, care echivalau cu 5 iugäre. Divizate in 40 de sorti, die reveneau posesorilor de sesii prin alternantä, in sensu! cä jumätate din ei le foloseau intr-un an, iar eeilalti in anul urmätor. De la impärtirea sortilor din averea ob?teascä erau exclu?i jelerii curiali ?i icei alodiali, intrucit ei nu contribuiau la indeplinirea sarcinilor publice ?i la suportarea oheltuielilor comune ale isatului. ln schimb, parohia comunalä ?i mänästirea din botárul Riciului fuseserä inzestrate 1,6 L. Moldovan, I. Pop, Conscripta urbariale тигсэепе din anul 1785 (II), p. 216. 07 Idem, p. 193. 98 Arh. Stat. Tg. Mure?, fond conscripti! urbariale, dosar 338.
