Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
198 LIVIU BOTEZAN de Eremitu mai dispuneau de surplusuri de ghindä, indít primeau pe báni porci sä о consume din alte sate si comunitäfile din Mätrici, Remetea, Sovata §i $ilea. Pädurilor obstesti producätoare de ghindä din aceste localitäfi li se adäuga cea comunä a soaunului Mure?. La fei ca $i in cazul pädurilor, $i in cel al ghindäritului se gäseau intr-o situafie avantajoasä locuitorii acelor comune, cärora ili se permifea folosirea gratuitä a ghindei din pädurile alodiale existente pe hotarele lor. Iritre aceste comune pot fi amintite: Culpiu, Herghelia, Adrianu Mic, Rigmani etc. Sugestivä este urmätoarea declarafie a färanilor dependent din Adrianu Mic fäcutä cu ocazia conseripfiei cziräkyene: ,,Dacä ise produce ghindä in pädurile domnilor $i in ale satului, aceasta poate fi mincatä de porcii no$triii färä platä"88. Cei dm Rigmani, dupä ce au informat cä in hotarul lor nu existau decit päduri alodiale, au recunoscut cä porcii puteau „paste in mod Tiber“ ghindä care se producea in ©le89. Dar, spre deosebire de locuitorii satelor mentionate, iobagii din Singiorgiu de Pädure, Alberti, Cri$, Mihai Viteazu, Mureni si Stejäreni au relevat cä pläteau anumite taxe curtilor nobiliare pentru a-$i trimite porcii sä consume ghindä din pädurile alodiale. Cea mai semnificativä pentru ilustrarea foloaselor pe care le aveau färanii de pe urma ghindäritului, chiar ?i atunci cind erau supu$i la faxe bäne$ti nu prea ridicate, poate fi considerata afirmafia din 1820 a reprezentanfilor iobagilor din Singiorgiu de Pädure. Declarafia are urmätoarea formulare: „Domnii nostri au mai multe päduri alodiale, pe care le-au impärfit intre ei,- aeolo putem ingräsa porcii no$tri in schimbul unor taxe minime, astfeli cä avem posibilitatea sä economisim cerealele noastre“90. Din päeate in nici unul din satele menfionate färanii n-au indicat valoarea taxei pe care о pläteau curfilor nobiliare penitm un rimätor trimis isä se hräneascä timp de citeva säptämini cu ghindä din pädurile aloidale. Numai cei din Eremieni au dat suma de frei grosi, plätitä de fiecare porc admis in pädurea scäunalä. Intrucit 1 gro$ sau garas valóra 3 creifari ori 6 denari, rezultä cä dregätorii care administrau intinsa pädure obsteascä a scaunului Mures incasau de fiecare rimätor 9 creifari sau 18 denari. Se pare cä in pädurile alodiale taxa era mai ridicatä din moment ce la 1785 sätenii din Cräiesti au indicat intre 30—36 creifari, cei din Miläsel 42 creifari, cei din Ercea $i Cozma intre 50—-60 creifari, iar cei din Tonern si Ulie$ 60 creifari sau 1 florin renan, de porc91. Färä sä se ridice la importanfa pädurilor, ghindäritul ob$tesc permitea familiilor färänesti sä economiseascä cerealele toamna timp de citeva säptämini, dupä cum rezultä din spusele celor din Singiorgiu de Pädure. Cerealele economisite le puteau rezerva pentru ingräsarea porcilor si ameliorarea cärnii lor in preajma särbätorilor de iarnä. Eie puteau fi insä destinate eventual si comercializärii, daeä nu erau folo-88 Idem, dosar 319. 89 Idem, dosar 339. 90 Idem, dosar 342. 91 Trócsányi Zsolt, Az erdélyi parasztság története 1790—1848 (Istoria färänimii din Transilvania Intre 1790—1848), Budapesta, 1956, pp. 26—27.
