Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
POSESIUNILE OB$TE$TI ALE JÄRANILOR DIN JUD. MURE$ (1785—1820) 195 ceni"80. Meritä sä fie redatä pentru confirmtul ei $i declarafia färanilor dependenfi din Grebenisu de Cimpie: „Pädure pe hotaru nost ales pe sama noastä n-avem; $i pentru aiasta facem foe din gunoi, din paie §i din ogrinji"81. $.a.m.d. Se poate conchide, a$adar cä, spre sfirsilul veacului ul XVIII-lea si in primele douä decenii ale secolului al XlX-lea, un numär destul de insemnat de sate de pe teritoriul actualului judef Mures mai dispuneau de intinse päduri ob$testi sau aveau in hotarele lor importante päduri alodiale, accesibile gospodariilor färänesti, färä a fi supuse la taxe bänesti. Dar, in comparafie cu aceste sate, numäxul celor care nu posedau päduri de loc sau Je aveau neindestulätoare era cel pufin dublu. Cauzele inexiistenfei sau insuficienfei pädurilor au fost mai multe. Una din ele se dafora soluJui, fie ín sensul cä nu era propice cresterii pädurilor, fie cä obstile sätesti au considerat mai rentabil sä-1 transforme in pämint cultivabil. Aceastä cauzä este valabilä mai ales pentru satele aflate de-а lunguJ luncii Muresului si in asa-numita „Cimpie a Transilvaniei'‘. La Jipsa totalä saü parfiaJä a pädurilor a contribuit in al doilea rind transformarea lor din posesiuni obstesti in parcele individuale, in funcfie de märimea sesiilor iobägesti. Chiar daeä impärfirea s-а decis prin hotärirea oomunitäfii sätesti, ea a avut aceleasi consecinfe negative ca Si atunci cind a fost impusä de proprietarii feudali. Exemplele satelor Buza i$i Pänet dovedesc cä in acest fei de Cazuri unii dintre färani au reusit sä-si administreze economicos parcelele de pädure care le-au revenit, dar alfii le-au epuizat si le-au arat ,,de mult", intre 1785—1820 fiind obligafi sä cumpere lemnele necesare. íntr-o proporfie mai redusä, insuficienfa pädurilor a fost determinatä de zälogiri, dupä cum rezultä din cele relatate conscriptorilor de cätre färanii dependenfi din Reghin si Vadu. Zä’logirea unor posesiuni obstesti s-а practicat in tot evul mediu, de-а lungul orinduirii feudale. De regulä comunitäfile sätesti recurgeau la ea pentru a face fafä unor sarcini bänesti extraordinäre impuse de stat sau comitat ori scaun. Banii se imprumutau mai ales de la domnii de pämint si drept garanfie, pinä la achitarea datoriei de cätre comunitatea säteascä, i se da in folosinfä о parte din posesiunile obstesti. Curfile nobiliare puneau alStfél mina pe pämintul zäJogit, utilizindu-1 ca alodiu. Odatä cu legile silvice din 1791 si 1811 a devenit freeventä deposedarea färanilor dependenfi de dreptul de a mai avea aoees la pädurile folösite pinä acum in comun cu stäpinii lor feudali. A mb eie legi au creat domnilor de pämint о bazä juridicä pentru a transforma cea mai mare parte a pädurii oomune in alodiu. Eie impuneau separarea pärfii de pädure care revenea nobililor, de cea cuveniiä färanilor. Precizind cä numai nobilii aveau drept de proprietate, cele douä legi läsau operafiunea de segregare sau separare la latitudinea si liberul arbitru al curfi-80 Arh. Stat. Cluj-Napoca, fond comitat Turda, pachet cu actele conscriptiei czirákyene nr. 332'm. 81 Arh. Stat. R.P.U. Budapesta, F. 52, dosar cu actele conscriptiei czirákyene efectuatä in comuna Grebeniju de Cimpie. 13*
