Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
184 LIVIU BOTEZAN patui animalelor apele a fäcut ca $i eie sä fie considerate, in aproape toate satele, posesiuni ale comunitätilor, asemenea pä?unilor. Apele ob$te$ti erau formate, ca ?i astäzi, din riurile Mure?, Tirnava Mica, Niraj, Valea Gurghiului ?i Tirnava Mare. Mure?ul traverse pina la Reghin, sate care aparfineau comitatului Turda. Din jos de Reghin, pina la Gligore$ti, in dreapta aeestui ríu se gä'seau comune ale aceluia?i comitat Turda, dar ín stinga lui se suocedau localitafi care fäceau parte din scaunul Mure?, comitatui Tirnava ?i comitatui Alba de Jos. Tot locali tap ale comitatului Turda sträbätea ?i Valea Gurghiului. In schimb, Nirajul curgea de-а lungul scaunului Mure?. Tirnava Mica trecea prin sate ale comitatului Tirnava, iar Tirnava Mare atingea citeva localitafi din iscaunul Sighi?oara. In a?a-numita Cimpie a Ardealului lipsa riurilor era suplinitä prin existenfa lacurilor ?i täurilor, dinire care unele, ca cele de За Täureni ?i Zau, ocupau ?i atumci suprafefe destul de intinse. Asemenea pä?unilor, apele ob^te?ti erau folosite deopotrivä de färanii liberi ?i de cei dependenti, acolo unde ei coexistau. Reprezentanfii iobagilor le-au reliefat importanta cu prilejul celor douä conscriptii oficialei din 17ß5 ?i 1820, in primul rind pentru adapatul animalelor ?i pentru odihna pe care о asigurau acestora de amiazä. Din afirmatiile sätenilor rezultä ca peste 90% din totálul localitäplor rurale dispuneau de apä suficientä. Astfel, cei din Bolintineni subliniazä cu ocazia conscrippei iozefiniste: „Adäpäturä avem destulä, cä Nyaradu (Nirajul n.n.) curä sub satu nostru"29. La rinduil lor, sätenii din Cäpilna de Jos relevä cu prilejul conscrippei cziräkyene: ,,Loc de adäpat avem aproape ?i la indeminä la Tirnava“30. Importanta apelor pentru animale cre?tea atunci cind erau särate. Sarea era foarte soumpä, ?i in consecinfä, dificil de procurat. De aceea, apele särate scuteau gospodäriile faräne^ti de о cheiltuialä, cäreia cu greu ii fäceau fafä. Insemnätatea lor, fie cä era vorba de ape curgätoare, fie de slatine sau de fintini särate, a fost consemnatä de conscriptori la 1785 ?i 1820 in cazul comunelor: Afinti?, Bozia?, Drojdie, Giulu?, Iclandu Mare, Singiorgiu de Pädure, $äu?a (comitat. Turda), $äu?a (comitat Tirnava), Säräfeni, $tefäne?ti ?i Vidrasäu. Cei din Bozia?, de exemplu, se exprimä in acest sens la 1820: ,,Lo,c de adäpat jitele pentru aia avem bun, cä о vale curätoare (curgätoare n.n.) ii säratä"31. Mai cuprinzätor reflectä valoarea slatinilor urmätoarea declarafie a iobagilor din Iclandu Mare fäcutä in acela?i an: ,,avean pe hotar fintinie särate die la impäräpe slobozite, din care sintiem síobozp] a aduce ape särate pe suc?igala (trebuinta n.n.) noasträ ?i dintr-atita nu sintern chichileni (obligafi n.n.) in vremea asta scumpä die sare a cumpära pe bani [ca] alfi[i] oameni säraci"32. Declarafia aratä cä lo-cuitorii din Iclandu Mare primiserä mal de mult permisiunea oficialä de a folosi fintina säratä din hotarul lor. To tódat ä oonfirmä cä sarea era intr-ade-29 L. Moldovan, I. Pop, op. eil., p. 121. 30 Arh. Stat. R.P.U. Budapesta, F. 52, dosar cu actele conscrippei cziräkyene efectuatä in Cäpilna de Jos. 31 Idem, dosar — satui Bozia$. 32 Arh. St. Cluj-Napoca, fond comitat Turda, conscriptii urbariale, pachet 332/C.
