Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
182 LIV1U BOTEZAN in schimbul unor 'taxe bäne?ti, care completau visteria comunalä. Aproximativ jumätate din localitätile rurale nu dispuneau de pä?une suplimentarä, dar о uveau indestulätoare pentru toate categoriile de animale existente in gospodäriile täräne?ti. E adevärat, in cazul múltéra din ele, reprezentanfii sätenilor au procizat cä io considerau suficientä, intrucit aveau posibilitatea sä о compieteze fie icu ima?urile existente in poienele din päduri in comunele aflate in zona muntoasä a judetului, fie cu partea de hotar läsatä anual ogor in cadrul asolamentelor bienale sau trienale in localitätile situate pe luncile riurilor ori in regiunile cu dealuri domoale propiee agriculturii. ln multe din comunele cu pä?une indestulätoare täranii rezervau partea eea mai bunä din ea pentru boii de jug. In astfel de säte, boii nu trebuiau intretinufi pe timpul noptii in grajduri, ci er au trimi?i pe partea de pä?une care le era rezervatä. Se economiseau in acest fei importante cantitati de furaje de-а lungul verii, care puteau fi folosite pe timpul iernii. Datoritä importantei ei deosebite, partea de pä$une rezervatä pentru animaleie de tractiune apare in conscripfü cu denumirea speicialä de continit. Continitul nu era acceisibil celorlalte categorii de animale decit in anii secetosi. Acestor animale li se destina restül pä$unii desemnatä de säiteni icu denumirile de rit, ima?, nima?, päscäturä, loc de päscut etc., precum ?i sola läsatä anual sä se odihneascä in cadrul asolamentului trienal sau bienal. Fire$te, cind animalele se imputinau din pricina unor epizootii sau a unor ani neprielnici, cum au fost cei dintre 1814—1817, problema insuficientei pä$unii nu se mai punea cu aitäta acuitate. In tot cazul, chestiunea intreiinerii animalelor de-а lungul verii ?i a furajärii lor pe timpul iernii devenea deosebit de dramaticä in anii seceto?i, chiar ?i in comunele care dispuneau de surplusuri de pä?une. Intretinerea animalelor de primävara pinä toamna constituta о problema ice se cerea rezolvatä ?i in anii cu precipitatii normale in toate satele care nu posedau pä?une indestulätoare. Din relatärile fäcute conscriptorilor de reprezentantii täranilor rezultä cä intr-o atare situatie se gäseau, intre 1785—1820, aproape 50% din totálul localitafilor rurale ale actualului judef Mure?. In cazul lor insuficienfa pä?unilor se datora: ingustimii hotarelor,- numärului prea mare de animale pe care le cre?teau gospodäriile |äräne?ti in raport cu capacitatea hotarului lor,deposedärii täranilor dependenti de о parte a acestor importante posesiuni ob?te?ti de cätre domnii de pämint in virtutea dreptului lor exclusiv de proprietate asupra principalului mijloc de productie din acea vreme. indiferent de motivul insuficientei ima?urilor, sätenii aflati intr-o astfel de situatie erau nevoiti sä-?i oompieteze necesarul de pä?une: fie de la stäpinii feudali in schimbul unor zile de daca in perioadele de virf ale muncilor agricole; fie de la comunele invecinate care dispuneau de excedent de pä?une contra unor sume de bani. ln satele scaunului Mure? iobagii ?i jelerii urbariali erau avantajati de existenfa intinsei pä?uni, care apaxtinea colectivitätilor de tärani liberi, unde pläteau taxe minime. Taxele bäne?ti reduse pe care le achitau täranii
