Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
II. Istorie
148 VASILE STANCA sä s,päriia, cäci de putine ori biruit de unde rnexgea a sä bate, sä intorcea"30. ln context, expansiunea romanä este privitä färä simpatie: „precum toate impärätiile puternice sint Income de a supune pe altii ?i a-§i läti $i märi hotarele impärätiei lor", a$a ?i romanii au pornit contra dacilor: „Ace$tea darä impärati, vrind sä supuie $i isä biruiascä $i pe acest pämint cu iäcuitorii lui, card era ätunce, in tot chipul siliia $i de multe ori o?ti mari ?i gröle au trimis asupra lor, cári mai de multe ori, mai biruite decit biruind s-au initans .. ."31. Istoricul vede in daci simbolul setei de libertate a popomlui nostru, opunindu-se cu indirjire poftelor de cucerire ale marilor imperii pe care istoria ni le-а a$ezat la hotarele t§rii, transformata astfel intr-o poartä a furtunilor. Stolnicul, care nici mäcar nu mentioneazä teória fantezistä a lui Toppeltin despre descendenta sa$ilor din daci (cum fäcuse Miron Costin), afirmä categoric persistenta dacilor dupä räzboaiele romane ?i amestecul etnic prin convietuire: ,,... $i tot dachi inca multä vreme incoace ?i de multi sä numiia, pentrn cä si din dachi ?i gheti era incä multi räma^i, cum $i mai sus s-au zis, cä nu s-au putut stinge to(i oamenii dintr-o tarä, cum nice sä poate, ci tot au rämas ... Mäcarä §i acei dachi, mäoarä $i acei romani, carii apoi de multä vreme printr-atitea ani tot intr-un loc träind $i läcuimd, §i bine unii cu altii amestecindu-se prin rudenie, unul luund fata altuia, altul feciorul altuia, atita s-au amestecat $i s-au unit, cít mai pe urmä impreunä tuturor dachi le zicea, pinä cind grecii scriitorii intii, zic toti, cä le-au schimbat numele de le-au zis vlahi. Avem $i acest sernn, cä atit sä unise acei romani de aici cu acei dachi, eit nu s-au mai despärfit apoi intre din§ii, nici cind s-au rupt din Impärätiia Romanä §i au intrat printre din§ii alte limbi, ci tot intr-una s-au finut $i a,u rämas §i pinä astäzi"32. Istoric de facturä mai mult modernä decit medievalä, Stolnicul Constantin Cantacuzino juxtapune constiinfei exclusiv romane a lui Miron Coistin mindria pentru faptele strämo§ilor daci. Prin Meile §i preocupärile sale, Stolnicul deschide larg drumul istorilcilor moderni: D. Cantemir (cu „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor"), reprezentantii Spcolii ardelene (ou $irul strälucit de opere istorice $i lingvistiee), B. P. Hasdeu, V. Pärvan, N. Iorga, Nicolae Densu$ianu (cu „Dacia preistarilcä"). Acentia vor relua, evident pe un plan superior, aceleasi constante ale istoriei nationale care-§i au ineeputul in paginile literaturii noastre vechi. 30 Ibidem, pp. 11—12. 31 Ibidem, pp. 12—13. 32 Ibidem, p. 55.
