Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 9. (1979)
I. Arheologie
STUDIUL METALOGRAFIC ÍN PODl$UL TRANSILVANIEI 115 regele Sigismund al III-lea de Wasa, о piesä emisä in Prusia (1624) in vremea lui George Wilhelm ?i douä exemplare bä tu te in atelierul orä$enesc din Elbing (Prusia, azi Polonia), in timpul stäpinirii suedeze, de Gustav Adolf §i regina Christina, suveranii Suedieli. Confinutul in argint al monedelor oscileazä intre limite foarte largi, odatä cu cel de cupru, a$a incit toate proporfiille sint posibide, dupä cum rezudtä din analiza metalograficä a pieselor. Limita de jos a confinutului de argint al gro$ilor de culoare argintie, unitarä $i ucea$i pe intreaga suprafata a aoestora, a fost stabilita experimental la valoarea minima de 46,4% argint. La aoest confinut de argint, strätulefele alternative formate din cei doi componenti metalici — argint-cupru — prezintä continuitate in stratificare $i о grosime de cca 0,003 mm. Datoritä acestor partieularitäfi de structurä §i texturä, monedele au culoare argintie pinä in momentul in care, in unna uzurii stratuiu'i de argint superficial, se ajunge Ia stratui urmätor, format din cupru. Ga exemplu de comportare in aoest sens citäm moneda emisä de Gustav Adodif (1630), a cáréi eompozitie de 46,4% argint poate fi consideratä ca о dimitä inferioarä a continutului de metal nobid. De fapt, moneda i$i pästreazä culoarea argintie, dar, la о observafie a suprafetei cu lupa, se constatä cä pe fondul nrgintiu apar grupäri punctiforme arámii. In oazud 'celorlalte 12 monede analizate metadografie se constatä cä cede care au mai mult argint isint de culloare argintie, iar cede cu un continut de argint mai scäzut decit limita de 46,4%, au culoare arämie, repartizatä pe suprafefe mai mult sau mai pufin extinse (Tubed Id). In categoria cu aspectui argintiu-omogen inträ piesele de 1,5 gro$i emise de Sigismund III al Poloniei (1625), cede emise de George Wilhelm al Prusiei (1624) $1 de regina Christina a Suediei (1634). In cazul unui confinut sub limita (46,4%), piesele au neomogenitäfi de culoare ila suprafafä, alternind culorile arginfii cu cele arámii, in proporfie din ce in ce mai mare in favoarea nuanfeii roseate, pe mäsura cre^terii confinutului in cupru al aliajului. Example in acest sens Citäm piesele de da G. Bethlen, bätute ín Transilvania, la Baia Mare (1626), unde da un confinut de argint de numai 30,8% culoarea monedei este complet arämie ca aspect. In mod similar se comportä ?i piesele de 1,5 gro?i emise de regele Sigismund al III-lea al Poloniei, intre anii 1622, 1623 $i 1624, la care suprafafa ocupatä de argint reflectä culoarea argintie, iar partea ocupatä de cupru dä reflexe arámii (Tabel II). Cele douä metale din alSajul initial de Ag-Cu, din care urmau sä se batä monedele, se aflä in exolufie, sub forma unor granule de argint in cupru sau de cupru in argint, in funefie de compozifie. Numai о cantitate redusä, cuprinsä intre 1 $i 4% argint, formeazä solufii solide, deci au un aspect omogen in luminä reflectatä34. Benzüle initiale ide argint-34 A. Erdall, Beiträge zur Analyse von Mischkristallen und Legierungen, in Zeitschritt liir Kristallographie, 65, 1927; H. Borchers, Metallkunde, Berlin, 1943; C. Morton Smith, Alloy series in physical metallurgie, New York, I960; E. Stoicovici, Florica Stoicovici, Monedele de argint dacice fi specificul lor chimic fi melalogratic, in ActaMN, IX, 1972, pp. 375—382; idem, Compozifia argintului din obiectele de po-8'
