Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 8. (1978)
Recenzii
784 I. POP 2 vor pätrunde in taré, ocupind о serie de puncte strategice, indeosebi regiunea petroliferá de pe Valea Prahovei. La 23 noiembrie acela?i an, generálul Antonescu a semnat la Berlin documentele de aderare a Romäniei la Pactul tripartit, aläturi de puterile fasciste. Prezenta trupelor germane in tarä va agrava §i mai mult situatia economicä care si a§a era destul de grea. Prin acordul din 4 decembrie 1940, Germania i§i va impune dominatia sa economicä in Románia cu toate incercärile de rezistentä din partea guvernului román. In acelasi timp, sperantele §i incercärile generalului Antonescu de a obtine din partea Germaniei §i Italiei anularea Dictatului de la Viena $i revenirea Transilvaniei de nord la Románia, s-au dovedit a fi iluzii de^arte. Cartea redä in mod documentat si intr-o forma atractivä opozitia si lupta fortelor revolutionäre §i democratice in frunte cu P.C.R. impotriva regimului de dictaturä militarä fascistä, care prin politica sa impingea tara spre о catastrofä totalä. Astfel, bazindu-se pe ostilitatea maselor fatä de fascism si fiind constient de pericolul pe care acesta il prezenta pentru tarä, P.C.R. va milita pentru realizarea „frontului unie popular al celor ce muncesc“ in scopul doboririi dictaturii antonesciano-gardiste ?i formarea unui guvern alcätuit din reprezentanti ai tuturor fortelor democratice, in stare sä asigure independenta nationalä a poporului román. Aceastä pozitie, singura care putea salva tara in acele imprejuräri, dovede$te superioritatea de conceptie si de actiune practica a P.C.R., in contrast cu pozitia asa-ziselor partidé „istorice“ (P.N.T. $i P.N.L.), a cäror activitate se limita la unele memorii §i serisori de protest cätre generálul Antonescu fatá de actele de teroare §i jafurile legionarilor §i impotriva aservirii tärii cätre Germania. In ultimele douä capitole ale cärtii, autorul prezintä contradictiile dintre gruparea lui Antonescu $i cea a legionarilor, rebeliunea acestora din 21—23 ianuarie 1941 si rolul membrilor ambasadei germane de la Bucure^ti si in ultimä instantä a lui Hitler in evolutia acestor contradictii §i deznodämintul lor. Ostilitatea poporului román fatä de Garda de Fier compromisä prin actiunile ei nefaste ?i incapacitates de care au dat dovadä legionarii, au determinat pe majoritatea conducätorilor de la Berlin, inclusiv pe Hitler, sä dea ci?tig de cauzä lui Antonescu, care va inäbusi rebeliunea cu ajutorul armatei. Germania avea nevoie in Románia de un régim care sä asigure о oarecare stabilitate $i de armata románá pentru realizarea planurilor sale expansioniste. Antonescu era considerat omul care putea servi in mai mare mäsurä interesele Germaniei decit Horea Sima. Jnläturind pe legionari din conducerea statului si interzicind activitatea acestora, Antonescu va forma un guvern de militari si tehnicieni, continuind insä politica de aliantä cu Germania si Italia. Astfel, el va antrena tara räzboiul antisovietic, cu grave consecinte pentru poporul román. Prin bogatul material documentar, in mare parte inedit, $i prin stilul ei atractiv, cartea istoricului A. Simion are darui de a lärgi si adinci cuno?tinfele asupra acestei perioade, contribuind in acelasi timp la educarea maselor de cititori in spiritul patriotismului socialist. IOAN POP
